București. Sector 5. Rahova. Un cartier frumos, dar urât. De ce spun asta? Pentru că în acest cartier există de fapt două lumi. O lume normală, civilizată și o lume murdară, dărăpănată.
Am ajuns prima oară în partea neîngrijită a Rahovei, acolo unde am crezut pentru o clipă că mă aflu într-un sat sărăcăcios. Străzile asfaltate doar pe jumătate, gurile de canal acoperite cu cauciucuri și căruțele cu fier vechi sunt doar câteva dintre elementele des întâlnite în Rahova, care te fac să uiți că ești în capitala României.
M-am întrebat cum aș descrie acest loc într-un singur cuvânt. PARADOXAL! E singurul care se potriveste cu adevărat, pentru că pe strada care arată ca o adevărată groapă de gunoi se construiește o biserică imensă. Pentru că blocurile care aproape se dărâmă sunt înțesate de antene parabolice, iar lângă ele sunt parcate mașini scumpe. Pentru că pe străzile pe care domnește sărăcia se mai înalță câte un palat. A fost o adevărată experiență să cutreier străzile acestui sat din capitală.
Dar pentru că nu există frumos fără urât sau urât fără frumos, am ajuns și într-o Rahova îngrijită, curată și fericită. Oare unde? În Parcul Sebastian, care se pare că este singurul parc mare din cartier. E un loc liniștit în care poți să te recreezi sau să faci sport. În parc i-am întalnit pe Raluca și Marian, o familie tânără care a venit cu copiii la joacă. S-au mutat în Rahova acum șase ani căci aveau nevoie de mai mult spațiu și aici a fost mai convenabil. Mi-au spus că aici oamenii sunt mai needucați: ” Pe o scară de la 1 la 10, oamenii de aici au o educație de nota 4”. Marian nu își lasă niciodată fiica de unsprezece ani să meargă singură spre școală pentru că peste tot găsești seringile folosite de drogați și la fel e și în spatele blocului: ” În spatele blocului, cum era acum 15-20 de ani, nu se pot juca copiii. E plin de seringi și șobolani”. Cei doi cred că omul sfințește locul și că au fost norocoși să nimerească într-un bloc cu oameni civilizați, deși peste tot se fură. Chiar au rămas fără telefoane mobile în timp ce cumpărau din piață. Mi-au povestit că oamenii nu sunt în stare să îngrijească: ”chiar și aici în parc există multă lume nesimțită. Deși există spațiu special amenajat pentru câini, se plimbă cu ei pe unde se joacă copiii… își fac nevoile, iar copiii se plimbă pe iarbă”. Acești oameni nu prea au văzut mari schimbări timp de șase ani de locuit în Rahova. Spun că cel mai bun lucru care a fost făcut, este Parcul Sebastian și câteva blocuri reablitate, ”dar alea sunt făcute de Primăria Generala a Bucureștiului”.
Nu știu dacă se va schimba ceva în sălbaticul cartier Rahova, însă cred că educația e cea care face diferența. Fără educație nici Rahova și probabil nici restul Bucureștiului nu vor avea un viitor curat, sigur și fericit…
Articol realizat de Alina Ghețu
