In toamna anului 1913 apar formatiuni de cercetasi pe langa liceele din Bucuresti si din tara. La Liceul “Gh. Lazar” profesorul Vladimir Ghidionescu sustine prima conferinta pe tema cercetasiei.
Asa cum aminteam in episodul trecut, la sfarsitul anului 1913, colonelul Grigore Berindei (nascut in anul 1869), fiul generalului Anton Berindei (ministrul Apararii intre anii 1896-1899), formeaza si conduce un comitet de initiativa (prof. Gabriel Giurgea, prof. Vladimir Ghidionescu, avocat Constantin Costa-Foru, mr. Ion Manolescu, mr. Nicolae Uica, cpt. Ioan Samboteanu, lt. Ulisse Samboteanu, lt. Victor Panaitescu si lt. Valeriu Manicatide) pentru infiintarea unei asociatii nationale a cercetasilor din Romania. (1)
Membri comitetului elaboreaza statutele si regulamentele, atragand in acelasi timp in jurul ideii o serie de profesori, ofiteri, ziaristi, oameni de litere si politicieni. Printre cei care vor sprijini constant miscarea de-a lungul anilor se va numara si marele istoric Nicolae Iorga.
Pentru ca cercetasia insemna organizare, dar si responsabilitate in fata parintilor, care isi dadeau acordul pentru ca baietii lor sa se inscrie si sa participe la activitati, era nevoie si de instructori maturi. Primii instructori au fost trei ofiteri: cpt. Ioan Samboteanu, lt. Ulisse Samboteanu si lt. Victor Panaitescu. Li s-au alaturat alti ofiteri, dar si dascali, obisnuiti cu disciplina si cu spiritul pedagogic (profesor Constantin Nedelcu, profesor Vasile Suteu, Ilie Gherghel etc.). (3)
Asociatia „Cercetasii Romaniei” va lua fiinta la 12 mai 1914, cand colonelul Grigore Berindei este ales primul ei presedinte. In vara anului 1914, cand primul razboi izbucneste in Europa, presedintele asociatiei obtine o audienta si prezinta cercetasia si situatia ei in Romania catre regele Carol I si principii (viitorii regi) Ferdinand si Carol. In baza contextului international (o intrare a Romaniei in razboi parea iminenta) si realizand contributia pe care cercetasii ar putea-o aduce, colonelul Berindei obtine sprijin total, fapt care se va traduce prin implicarea principelui Carol la nivel de reprezentare (devine Comandantul Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei) si prin sustinerea asociatiei de catre structurile statului roman (guvern, ministere, parlament) si societatea civila. (1)
foto: principele Carol si col. adj. Grigore Berindei trecand in revista legiunile de cercetasi
Trebuie mentionat ca, prin natura sa, cercetasia era si a ramas o miscare apolitica si facultativa, neexistand o obligativitate de inscriere a elevilor. Scopul declarat al asociatiei era de „a dezvolta in tinerii de orice clasa sociala, insusiri individuale, ca: vigoare, indemanare fizica, initiativa, curaj, demnitate si onoare, precum si insusiri sociale si umanitare, ca: solidaritate, patriotism si altruism. In chipul acesta se vor forma viitoarele generatii de oameni cu caracter si cetateni constienti de indatoririle lor si folositori patriei”. (4)
foto: serviciul religios pentru depunerea juramantului si sfintirea drapelelor, Bucuresti, Arenele Romane
Recunoasterea asociatiei ca fiind de interes national, este votata de Senat (20 decembrie 1914) si de Adunarea Deputatilor (21 februarie 1915), fiind publicata in „Monitorul Oficial” la 9 aprilie 1915.
Activitatile cercetasesti vor lua amploare in toata tara (Muntenia, Moldova, Dobrogea si Cadrilaterul castigat in 1913). Pe langa excursii, sezatori si festivitati, se vor organiza tabere in care cercetasii, indrumati de instructorii adulti, se vor administra singuri si vor invata sa se descurce in natura, sa-si cultive aptitudinile practice, dar sa lucreze si in echipa, patrula fiind unitatea de baza, compusa din 6 cercetasi.
In vara lui 1916, la numai doi ani de la infiintare si chiar inaintea momentului in care Romania va intra in razboi, asociatia avea peste 12.000 de cercetasi, grupati in 34 de legiuni si 56 de cohorte.(2) Denumirile formatiunilor fusesera preluate din armata romana. Astfel, centuria (100 de cercetasi) corespundea unei scoli, cohorta unui oras si legiunea grupa cohortele dintr-un judet.
foto: sectia cercetasilor ciclisti din Cohorta “Pastorul Bucur”, Bucuresti, Parcul Carol
Cea mai mare cohorta era cea din Bucuresti (“Pastorul Bucur”) cu peste 1,800 de cercetasi.
Pe parcursul participarii Romaniei la primul razboi mondial, Cercetasii Romaniei vor sustine efortul general, actionand ca forte auxiliare in spatele frontului, avand o contributie directa la eliberarea unui surplus de combatanti pentru prima linie, precum si in mentinerea functionala a unor servicii publice.
(va urma)
Alin Dimancescu
surse:
1. Gheorghe D. Mugur, “O scoala de imputernicire”, Stabilimentul de arte grafice “Energiea”, Bucuresti, 1916
2. Marea Legiune a Cercetasilor Romaniei, Stabilimentul de arte grafice “Energiea”, Bucuresti, 1916
3. Dimitrie Dem. Dimancescu, Primii Cercetasi, “Cercetasul” – revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, nr. 1, martie 1930
4. Statutele si Regulamentele Asociatiei “Cercetasii Romaniei”, Revista Automobila, nr.106, octombrie 1914, colectia dr. Nicolae Pepene
foto: revista Automobila, numere din anul 1914, colectia dr. Nicolae Pepene
