Cum scoala trebuia sa inceapa, cei opt elevi se intorc la Bucuresti. Intre timp soseste si raspunsul capitanului Royet: o scrisoare plina de incurajari, impreuna cu un teanc de reviste cercetasesti ale asociatiei din Franta.(1)
Vestea despre cercetasii din vest si despre ce facusera colegii lor in Bucegi (un adapost in natura si mici excursii in uniforme improvizate) se raspandeste rapid printre elevii Liceului “Gh. Lazar”.
Beneficiind de simpatia si intelegerea directorului, prof. Marin Dumitrescu, in amfiteatrul liceului s-au adunat 35 de elevi. Sub conducerea celui mai mare dintre fratii Dimancescu – Dimitrie – elev in clasa a VII-a de liceu (a XI-a astazi) – cei prezenti au rostit legea si juramantul cercetasului roman. Astfel s-a infiintat prima formatiune – legiunea cercetasilor.(2)
Cercetasia presupune si o uniforma si cum in Romania nu se gasise un furnizor, primele costume au fost comandate in Franta. Comanda decurge nu fara emotii, fiindca la intrarea in tara camasile uniformelor fiind de lana, sunt suprataxate, iar elevii nu au bani sa le scoata din vama. Salvarea vine de colonelul Grigore Berindei, tatal si unchiul celor doua perechi de frati din primele patrule (amintiti in episodul anterior), care ii crediteaza pe elevi, ramanandu-le alaturi ca prieten si sfatuitor.
Cercetasii incep sa faca excursii duminicale in jurul Bucurestiului – majoritatea traseelor din zonele limitrofe fiind astazi parte din oras. Priviti cu amuzament de trecatori, sunt apostrofati de un jandarm care considera ca arata ca niste paiate, iar copii din mahalale arunca cu pietre in ei. Elevii sunt insa de neclintit in entuziasmul lor.(2)
In primavara anului 1913, savantul Gheorghe Munteanu Murgoci tinuse o prima cuvantare despre ideea introducerii cercetasiei la noi, intr-o sedinta desfasurata la sediul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR). Comunicarea ramasese la cunostinţa unui numar redus de persoane, in procesul verbal de sedinta consemnandu-se si propunerea ca tinerii „scoutsi” sa se numeasca „panduri”.
In luna noiembrie, profesorul Gabriel Giurgea, secretar de cabinet al ministrului instructiunii – I. Gh. Duca, tipareste brosura “Cercetasii – The Boy Scouts” pe care o distribuie in scolile secundare din tara, cu scopul de a promova introducerea cercetasiei intr-o Romanie care avea nevoie de o schimbare la nivelul tineretului, dar si in ansamblul sau.(3)(4)
Spre sfarsitul anului 1913, elevii nu stiau de demersurile celor doi profesori, la fel cum nici acestia nu cunosteau activitatea cercetasilor de la Lazar.
Implicarea efectiva a adultilor se face prin intermediul colonelului Berindei. Stand in preajma cercetasilor, acesta intuieste potentialul educational al miscarii, dar probabil ca militarul din el este motivat in demersurile sale chiar de sursa de inspiratie pe care generalul Robert Baden Powell o avusese in 1907 la infiintarea cercetasiei: corpul de cadeti (baieti de 12-15 ani) pe care il infiintase la Mafeking (Africa de Sud). Rezistenta trupelor britanice la asediul burilor din anul 1899 se bazase si pe folosirea acestor cadeti pentru diverse activitati auxiliare: observatii despre inamic, transport raniti, curierat.(5)
Ca atare, colonelul Berindei va forma un comitet de initiativa pentru infiintarea unei asociatii nationale a cercetasilor.
(va urma)
Alin Dimancescu
surse:
1. Dimitrie Dem. Dimancescu, Primii Cercetasi, “Cercetasul” – revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, nr. 1, martie 1930
2. Dimitrie Dem. Dimancescu, Liceul Lazar – Leaganul Cercetasiei Romanesti, Monografia Liceului “Gheorghe Lazar” din Bucuresti, 1860-1935, pag. 295-297, Institutul de Arte Grafice, Bucuresti, 1935
3. Gheorghe D. Mugur, “O scoala de imputernicire”, Stabilimentul de arte grafice “Energiea”, Bucuresti, 1916
4. G.G., “Cercetasii” – The Boy Scouts, Atelierele Grafice “Flacara”, 1913
5. Siege of Mafeking, wikipedia.org.
