nu prea le am eu cu sărbătorile, da’ uite că se potriveşte ce zic ăi bătrîni cu ce se-ntîmplă pe teren… Azi e Schimbarea la faţă, zi în care-şi bagă ursu’ coada-n apă. De-acum, vine şi toamna, ziua scade tot mai mult, frunzele se îngălbenesc. Nu zic că mîine trebuie să ne punem căciulile pe frunte – zic să luăm aminte, că zilele nu mai sînt nesfîrşite – şi mai avem idei şi planuri cu vara asta.
… şi George nu mai vine.
Dar ia fiţi voi atenţi cum foşnesc frunzele plopilor! Ia fiţi atenţi şi cum miros! Foşnesc aşa şi miros aşa pentru că încep să se usuce; mai e un pic şi le vedem cîte una, cîte una, pe trotuar, dimineaţa…
Vara asta nu prea ne-a încercat pînă acum cu zile toride, înnodate. E cald, da. Dar merge: e frumos, e bine; seara se-abate răcoarea… Şi-n orice zi caniculară găsim în oraşul nostru părţi umbroase, care chiarmiros a proaspăt. Dacă te plimbi un sfert de oră, în toiul zilei, între Aviatorilor şi Kiseleff, te simţi ca-n alt oraş, în altă lume: în orice caz, una mult mai curată şi mai liniştită… şi mult mai răcoroasă… E frumoasă partea asta a Bucureştiului, cu aleile sale, cu iarba îngrijită, cu căşile măreţe, chiar şi cu maşinile care aleargă nebuneşte pe asfalt.
Aşezaţi-vă neliniştiţi la locurile voastre: încă-i vară.
