O să-mi daţi voie să completez albumul cu minunaţii stîlpi Mannesmann cu cei de pe bulevard. Care bulevard? Păi, alegeţi – de la Moşilor pînă jos spre Cişmigiu. Alt model, puţin mai scunzi decît cei de pe Magheru – dar la fel, cu trei rînduri de ornamente:
… găsim şi aici caseta electrică care se îmbină minunat cu stîlpul:
Ba e chiar unul cu ornament cu pion – cum de s-o fi rătăcit, te întrebi? – şi te uiţi prin poze vechi şi vezi că, cel puţin prin zona Universităţii, au fost stîlpi cu pion…
Stîlpii aceştia ţin şi astăzi reţeaua de troleibuz. Fireşte – cînd au fost montaţi, pe aici treceau tramvaiele. Dacă ajungeţi pe aici, o plimbare cap-coadă pe Republicii şi 6 Martie nu strică.
Oriunde-ai ridica ochii prin vechiul nostru Bucureşti, dai de astfel de stîlpi, şi te bucuri cînd le vezi ornamentele. Îţi apar pe General Budişteanu – că treceau tramvaie pe aici cîndva:
… îţi apar pe Lemnea (acum Gheorghe Manu), pentru că şi pe aici, cîndva, înainte de trolee, treceau tramvaie:
… uite, iar erau dintr-ăia cu pion!
… îi vezi şi pe strada Doctor Felix (între Titulescu şi Cuza), pentru că odinioară mergeau şi pe aici tramvaie:
Şi – desigur, stîlpi dintr-ăştia ne mai apar în faţă şi prin alte locuri, la fel de solizi şi fără moarte. Cum ar fi cei din zona Ateneului şi a Palatului, de pe Calea Victoriei.
Aceştia sînt, însă, puţin modificaţi – şi din păcate modificaţi urît. Partea de mijloc, cea cu ţevile alea sudate între ele (cum naiba să le zic, nu ştiu) arată şi urît, şi s-a şi menţinut urît, în timp. Ce să faci! Nu se pricepeau comuniştii la bun-gust. De altfel, e plin centrul civic de astfel de monstruozităţi, care au ruginit într-un sfert de secol cît n-o să ruginească Mannesmanii ăştia în trei secole…
Dacă ajungeţi aici, admiraţi şi stîlpii aceştia.
Odată ce te-apuci să studiezi stîlpii, îţi aduci aminte de cei mai vechi stîlpi care ţin plăcuţe de străzi din Bucureşti – cei de pe strada Atena şi de pe aleea Alexandru. Unul a dispărut, din nenorocire; dar au rămas încă trei întregi (unul chiar prea recondiţionat – nu-i în poză) şi altul niţel rupt:
… admiri, cum se cuvine, şi frumuseţea asta…
… şi te întrebi – ce stîlpi se pun azi? O să-şi aducă aminte de ei, cineva, peste vremuri? Banalitatea pieselor urbane de acum e frapantă; s-a depăşit momentul prostului-gust şi trăim în epoca celor de unică folosinţă. Poate-ar fi fost de cuviinţă să preluăm ceva din stilul stîlpilor vechi, cînd plantăm acum alţii. Îmi plac stîlpii ăştia (o ediţie destul de limitată) care s-au inspirat din cei vechi; din păcate sînt fabricaţi din fier prost şi deja-s ruginiţi rău:
Bun – gata. Sigur or mai fi şi alţii, dar cred că am petrecut destul cu ochii-n soare, uitîndu-mă la stîlpi şi ornamente. Mi-a fost drag să-i cunosc şi să-i caut – dar ajunge; v-oţi fi plictisit şi voi.
