Nu mai scrie nicăieri – mare, să se vadă – păstraţi curăţenia oraşului; şi poate-ar trebui. Dar poate că – agasaţi de miile de reclame, de graffitti-uri, de anunţuri lipite – n-am mai reuşi să vedem vreun mesaj decent.
Poate-ar trebui să punem nişte stickere, să atîrnăm nişte mesh-uri, să mînjim pereţii cu spray, îndemnînd oamenii să se poarte civilizat: şi cu ei, şi cu oraşul – adică tot cu ei.
Chestiile de le vedeţi în pozele de mai jos nu-s o noutate în Bucureşti. Nici vreo operă de artă, nici vreo chestie de cultură urbană. Îs – poate – pete de culoare; dar sînt, totuşi, pete.
Motivul pentru care privesc c-o oarece îngăduinţă abţibildurile astea e că fii-mea îi socoate simpatici pe toţi monstruleţii ăştia şi e-n stare să-i ginească pe orice burlan şi pe orice perete, pe orice coş de gunoi şi pe orice vitrină murdară.
Aşa c-am vînat cîţiva monstruleţi şi pentru voi.
