… nu mai ştim să scrim. Zice-se că-i vina tastaturii; că nu mai ştim să ţinem creonu-n mînă fiindcă toată ziua batem litere pe telefon şi pe calculator…
Nu cred că e vina epocii electronice. Îmi dau seama că şcoala te poate învăţa să scrii corect; dar nu te poate învăţa să-ţi poţi transmite mesajul aşa cum trebuie.
Da. Mă enervează că învăţătorii şi profesorii nu folosesc ei înşişi diactrice. Mă enervează că nu există un minim de cultură a redactării documentelor – ce litere să folosim, cum să scalăm corect o poză, cînd să folosim culori, bolduiri, sublinieri, bulletări…
Cred că din şcoală trebuie să începem. Să învăţăm copiii să scrie corect din toate punctele de vedere.
Priviţi poza asta. E o tăbliţă scrisă cu creta. Cine-a scris-o nu a fost în stare să judece, să socotească cum să scrie corect şi frumos, astfel încît să-i intre toate literele pe un rînd. Este o greşeală obişnuită – o vedem de foarte multe ori…
Totuşi, nu-i o tablă scrisă cu vopsea! – e o tablă scrisă cu creta. Cum e posibil să nu te ducă capul să ştergi şi să rescrii pînă o să arate frumos, elegant, atrăgător? Cum e posibil să-ţi permiţi să ai reclama atît de urîtă şi de respingătoare?
Poate cel care a scris-o are doar cinci-şase clase, e semianalfabet. Dar tu – şef, manager, patron; ce-oi fi – cum de nu-ţi dai seama că omul de pe stradă, clientul tău vede o aşa porcărie?
… revin. Da, cred că e treaba şcolii să înveţe copiii să scrie corect din toate punctele de vedere.
