scris de Ando
Am scris nu demult că, într-o anumită etapă a existat cu certitudine un alt plan de modernizare urbană a zonei centrale a Bucureştiului. Şi, de fapt, ştiind cum se lucra atunci, aproape sigur, că au existat în timp, mai multe variante. La urma urmei, era ceva firesc. Oraşul nu putea rămâne îngheţat pe vecie în vechile tipare.
Oricum, porţiunea surprinsă în imagine arăta că, de exemplu, la nivelul anului 1968 (data fotografiei) pentru vechiul deal al Arsenalului şi pentru malul drept al Dâmboviţei, se prefigura clar o altă structură imobiliară şi stradală dar, în niciun caz, nu se întrevedea soluţia dură şi nimicitoare aplicată mai târziu de “marele arhitect”.
Astfel se explică cum că, ceva mai târziu – în ziarul România Liberă din iulie 1976 – erau prezentate două proiecte de clădiri care nu s-au realizat niciodată.
Primul se referă la o extindere a hotelului Lido spre spate, adică în perimetrul cuprins între străzile C.A. Rosetti, Franklin, Nicolae Golescu şi aripa veche de pe bd. Magheru.
După cum ştim, nu numai că acest proiect nu s-a realizat: între timp, chiar în anii comunismului, s-a închis şi vestitul bazin cu valuri, iar după o retrocedare cu năbădăi, practic hotelul Lido zace, de câţiva ani, într-o letargie păguboasă şi inestetică pentru oraş.
Un alt proiect interesant viza Piaţa Unirii: ansamblul hotelier “România” la care se adăuga, în aceeaşi zonă, un garaj suprateran cu mai multe nivele.
Mie mi s-ar părea foarte interesant dacă ar fi organizată o expoziţie cu toate variantele, studiile şi propunerile de sistematizare ale oraşului din perioada comunistă. Poate am afla cum s-a ajuns la varianta finală şi halucinantă a noului centru civic. Sau la ce ar fi urmat după finalizarea acestuia şi a Casei Poporului?
