… de dimineaţă, la intrarea-n Parcul Carol, s-au strîns cîteva zeci de maşini vechi – şi ştiţi cît de mult ne plac nouă maşinile vechi. Luceau toate la Soare, scoase din garaje; erau lustruite şi bibilite. Mîndrii şi prejudecăţi de colecţionari se călcau pe picioare.
Dacii, lăzi, jaguaruri, broaşte, frumoase americane, imeseuri, volgi, fieţeluri – multe mai erau! Şi – ce-i drept – multe, multe mai lipseau…
Toată lumea făcea poze şi căsca gura pe sub capote. Din cînd în cînd cîte-un jaguar mai mîrîia nervos şi scotea fum – era distractiv. Veniseră şi vreo două televiziuni care-l întrebau una-alta pe colecţionarul Tăriceanu – n-am stat să văd ce.
N-am prea multe poze. Eram cu fii-mea, care se ţinea doar după maşinile cu statuete pe radiator şi nu prea se sinchisea de alte detalii – şi nu voiam s-o pierd prin mulţime, ştiţi.
La sfîrşit, toate s-au urnit (mai puţin vreo două) şi-au plecat prin oraş – şi apoi pe undeva pe la Dealul Mare, să bea şi colecţionarii un pahar de vin; noi ne-am dus s-aruncăm pufuleţi la gîşte.
