O, Doamne! Iar un articol cu Piedone…
Ştiţi ceea ce numim în mod colocvial “Parcul lui Piedone” – este parcul din spatele Palatului Copiilor pe care Piedone l-a refăcut acum cîţiva ani. Printre vechile alei şi pomii existenţi Piedone a împrăştiat garduri, aparate de fitness, fîntîniţe, statui şi a ieşit ceva destul de-n regulă, asta dacă eşti dispus să închizi ochii la un număr rezonabil de kitschuri…
Recent s-a refăcut şi fostul “Orăşelul copiilor”. Aici, Piedone s-a dezlănţuit: locul e un labirint de garduri, gărduleţe, kitschoşenii, hidoşenii – totul e atît de urît, încît te apasă…
Ei, între Orăşel (parcul care e sus pe dealul Mărţişorului) şi parcul de jos e un pas de loc; trebuie doar să cobori dealul – asta-ţi ia cinci minute.
Asta, din păcate, nu-i o treabă uşoară. Pentru că legătura principală între parcurile de sus şi de jos este, pe o distanţă de vreo 200 de metri, această alee:
Da. Priviţi şi vă cruciţi. Trebuie să fii bolnav la cap ca să construieşti aşa ceva. Aleea are un metru-jumate lăţime şi e mărginită de un canivou betonat, neprotejat (asta în sectorul unde şi coşurile de gunoi au garduri) nici măcar cu un simulacru de gărduleţ de protecţie!
… pe aleea asta sînt nevoiţi să treacă, unii pe lîngă alţii, copii şi adulţi pe biciclete şi pe role, părinţi care-mping cărucioare cu bebeluşi, skateri, bunici în baston…
E o trecere sinistră, meschină, periculoasă, între două parcuri care se laudă cu alei generoase şi spaţii largi.
Zicem, deci: că “e Piedone” – dar cum se poate să fie acest Piedone singur? Cît de mult urbaniştii, arhitecţii şi constructorii acestui loc oribil ţin la poziţiile lor, la contractele lor, la banii lor? Într-atît de mult încît să nu vadă mizeria asta? Să nu o remedieze, naibii, cumva?
Cei care-l susţin pe Piedone în astfel de lucruri sînt mai periculoşi decît Piedone însuşi.
