De ce urîm tramvaiele

Tramvaiul e cenuşăreasa transportului public; e dispreţuit de toţi – începînd de la primari şi terminînd cu cei care ar trebui să se bucure că-l pot folosi.

Nu ştiu de cînd i se trage asta tramvaiului – poate de pe vremea cînd era o cuşcă de table cu geamuri zornăitoare şi cu uşi care nu se închideau, care balansa numai pe linii strîmbe şi pline de lăsături şi sărea la macazuri. Poate de pe vremea cînd biletul de tramvai era un leu şi cel de autobuz un leu şi 75 de bani. Poate de pe vremea cînd autobuzul putea merge cu 60 la oră prin oraşul nostru – nu ştiu.

Dar tramvaiul e văzut aşa pentru că aşa e lăsat. Aşa îl ţine Regia de transport; aurolacii din autobuze sînt filmaţi cu camere video, dar cei din tramvaie sînt lăsaţi să doarmă de la un capăt la altul. În tramvai pute de trei ori mai rău ca în troleu – şi degeaba zicem că e din cauza faptului că tramvaiul ajunge în nişte zone unde trăiesc oameni mai amărîţi…

… în anumite medii, cînd spui că vii cu metroul la serviciu, eşti înţeles, eşti socotit pragmatic. Dacă recunoşti că vii cu autobuzul, ţi se acceptă asta ca pe-o mică excentricitate. Dar să te ferească Sfîntul să spui că mergi cu tramvaiul – ai devenit pe loc săracul, zgîrcitul, ţăranul biroului. Poate caricaturizez un pic acum, dar nu foarte mult.

Da –  ideea e că tramvaiul e un mijloc de transport dispreţuit. Cei care se bagă cu maşinile lor şmechere peste tot urăsc liniile sale separate; cei care comandă motorină şi cauciucuri nu-şi pot umfla facturile de consum; cei care stau pe un bulevard cu tramvai pe mijloc urăsc să le zdrăngăne roţile de fier în cap la 5 dimineaţa – ştiţi, tramvaiul nu prea are prieteni.

Păcat. Tramvaiul merge mai repede decît credem, mai repede decît autobuzul. E mai comod şi-i mai cald iarna în el. Ne duce dintr-o parte-ntr-alta a oraşului, tranca-tranca, dar eficient şi sigur…

Deci tramvaiul are nevoie de ceea ce numim azi rebranding.

Dar  tramvaiul are nevoie şi de ceea ce numi azi repoziţionare – să devină acel mijloc de transport rapid care să ducă oamenii în confort pe distanţe apreciabile – pe drumul cel mai scurt; şi să îi lase în staţii care sunt largi, bine amplasate în apropierea intersecţiilor…

… şi astea trebuie să vină de sus, de la Primărie, de la Regia de transort.