Mi-am mai dat cu părerea despre bulevardul Unirii, fost Victoria Socialismului – şi despre felul în care cred că mai degrabă încurcă, decît ajută traficul bucureştean.
Dar bulevardul Unirii există – şi ne place sau nu, trebuie să-l folosim. Şi-l folosim de mai bine de 20 de ani, pentru că s-a deschis traficului public doar după Revoluţie.
20 de ani! chiar nu ne vine să credem că au trecut atît de repede. Şi în 20 de ani s-au schimbat destule, chiar şi pe bulevardul Unirii…
În primul rînd, în Piaţa Unirii se circula în ambele sensuri prin faţa Magazinului Unirii pînă prin 1995. Strada care leagă Splaiul de Calea Călăraşilor şi care trece prin Parcul Unirii nu era acolo iniţial; a fost tăiată după 90, pentru a nu fi nevoit să ocoleşti tooooată piaţa.
Pe bulevardul Unirii primul autobuz a care a circulat a fost 385 – între Piaţa Unirii şi Casa Republicii, la începutul lui 1990; ulterior 385 a fost trimis să umble pe Splai.
Între Piaţa Unirii şi Piaţa Muncii legătura se stabileşte de-abia în vara lui 1994, cînd se înfiinţează linia 104, prima linie cu autobuze DAF.
La mijlocul distanţei dintre Nerva Traian şi Mircea Vodă se afla o insulă în mijlocul bulevardului Unirii, care trebuia ocolită; insula a fost subţiată pentru a se circula normal prin 1993-94, cred.
Sensul giratoriu de la Piaţa Alba Iulia a început să fie obligatoriu doar prin 1995.
