Sunt cunoscute imaginile aeriene ale mijlocului anilor 1920 cu Piata Palatului Regal precum si alte imagini de la nivelul solului cu aceasta piata inainte de a fi fost macelarita din dorinta lui Carol al-II-lea. Imaginile de mai jos le am din blogul lui Alex Galmeanu,www.muzeuldefotografie.ro:
Mai putin cunoscuta este dispunerea exacta in plan si ratiunea pentru care acea piata, singura veritabila a Bucurestilor dupa parerea mea, avea configuratia respectiva. Dorinta de a extinde cladirea Fundatiilor Regale a facut necesara exproprierea unor terenuri din fosta strada a Clementei si din Calea Victoriei pentru a face loc unei piete. Acest plan de aliniere al pietei a fost elaborat in 1906, se afla la AN-DMB, fond PMB Alinieri, dosar 516/1906 iar in interiorul dosarul exista si sinteza dezbaterilor consilului local ce a condus la aceasta solutie:
Prima nevoie a fost cea legata de largirea Caii Victoriei la 18 m si realizarea a doua cladiri simetrice noii cladiri (extindere de fapt) a Fundatiilor Regale si care ar fi trebuit sa aiba fatade egale. Inaltimea la cornisa a fost stabilita la 18 m dar era deja semnalata depasirea acestei cote in cazul noii cladiri High Life la coltul cu strada Franklin. Inaltimea si alcatuirea Fundatiilor Regale era lasata la alegerea „augustului domnitor” Carol I. Dupa cum se vede, axul corpului central al Palatului Regal nu corespunde cu cel al Fundatiilor Regale. Se vede ca centrul cercului pe care se asezau cladirile propuse, cu o raza de 38 m, avea doua puncte predefinite. Primul era, evident, coltul cladirii Fundatiilor Regale iar al doilea a fost aproximativ punctul unde gardul palatului intalnea coltul corpului vechi al Palatului Regal. Nu stiu cum au ajuns grafic la pozitionarea acestui centru dar este evident ca s-a urmarit ca limita cealalta, catre Gradina Episcopiei, nu putea sa fie mia departe de limita Palatului Regal. Am trasat cu rosu cercul ales si cu mov cercul ce ar fi rezultat folosind determinarile initiale – colturile Fundatiei Regale respectiv al Palatului Regal – dar in raport cu axa centrala a corpului principal al Palatului. Se vede ca atunci raza ar fi fost substantial mai mare si asta ar fi avut doua consecinte nedorite. Prima era ca la configuratia strazilor existente ar fi rezultat o fatada mai mare pe partea cladirii ce a devenit ulterior sediul Jockey Club in raport cu cea care a fost realizata ca Banca Natiunilor (vedeti la Alex Galmeanu prima imagine cu legenda si indicatii si identificari facute de Raiden si de Dan Rosca). A doua consecinta nedorita ar fi fost perspectiva absolut necontrolata ce ar fi rezultat in capatul axului fostei strazi Imperiala (unde astazi este corpul nou al Palatului Regal si pe unde se face intrarea la muzeu, spre colectia de arta nationala) ca urmare al situarii intersectiei dintre cercul de delimitare a pietei si Calea Victoriei. In varianta adoptata si sustinuta ulterior si prin planul de aliniere adoptat in 1914 (AN-DMB, fond PMB Alinieri, dosar 659/1914)
se vede ca imobilul unde a functionat Jockey Club ajungea sa inchida piata cu corpul de garda al Palatului (sper sa nu ma insel cu corpul de garda) si in acelasi timp oferea o bucata de fatada drept capat de perspectiva al strazii Imperiala ce urca dinspre Stirbey Voda. In fine, daca am suprapune situatia de atunci cu cea din 1974 (in mare masura cea de azi) ar aparea aproximativ acest rezultat in care cu linie punctata rosie sunt constructiile disparute si vechiul Palat Regal iar cu albastru cladirile ce inca mai exista si azi si pe care le-am utilizat ca repere.
Fireste, exista astazi destui „specialisti” si „cunoscatori” sau „iubitori” ai Bucurestilor care ar sari ca arsi sa auda ca nu numai ca s-ar putea dar ar fi si normal sa se reintregeasca aceasta singura piata pe care a avut-o capitala. Caci capitala noastra a avut multe intersectii dar piete nu. Problema ar fi cum sa se construiasca. Se tot preconizeaza un nou concurs. Daca va fi unul pe bune, organizat din timp fara bubele „concursului” de la Piata Universitatii as avea speranta ca ar putea si iesi ceva.
