Deşi ajung foarte rar în Parcul Circului, o fac cu drag – pentru că e un loc drăguţ, aerisit, dichist şi plăcut. Să mai dea frunza şi să-nverzească iarba, şi să te ţii plimbări şi poze frumoase! Să-nflorească nuferii pe lăculeţ, şi să te ţii încîntare!
Parcul se ţine bine. Lacul, din ce ştiu, încă nu a secat (era acum vreo patru ani o campanie cu “salvaţi” – construirea unor blocuri din apropiere ar fi afectat izvoarele care alimentau natural lacul). Circul de Stat şi-a mai luat din boscîrţe de pe spaţiul verde. Oamenii din zonă luptă pentru locul lor de recreere şi-mi place asta.
Mă dureau grozav picioarele în ziua cînd am ajuns aici şi-mi pare rău că n-am avut cum să caut toate statuile vechi de prin toate cotloanele. Dar e sigur – multe au dispărut în ultimii ani. Or fi fost distruse? Or fi fost scoase de gospodari prea zeloşi? Ştiu că sînt tot mai puţine; de-abia am găsit trei…
Totemurile – cum li se mai zice – au fost sculptate de Titi Teodorescu (mai multe despre răposatul artist amator, aici). Unele erau kitschuri ordinare, dar altele erau simpatice; şi făceau parte din ceva-ul parcului.
O mică pauză în Parcul Circului e întotdeauna plăcută.
