Pagube colaterale pe strada Sirenelor (II)

Continuăm călătoria pe strada Sirenelor, una din arterele rămase în viață după dezastrul cartierului Uranus. Așa cum vom constata, deși este mai scurtă, are mai multe obiective pe traseu decât strada adiacentă, Sabinelor.

De dincolo de Camera Auditorilor, avem o panoramă a laturii drepte:

Casa din dreapta, de la nr. 65, a scăpat nevătămată, dar următoarele două (de la numerele 61-63) au fost demolate în 2008 în vederea construirii unor blocuri cu 5 etaje. Plopul din imagine a fost, la rândul lui, tăiat.

Iată și o panoramă a laturii stângi a străzii:

Se vede că o parte din clădiri au fost reabilitate. Prima din stânga, de culoare roz, avea deja geamuri termopan dar nu fusese încă finalizată. Următoarele 3 arătau relativ bine, dar cea cu etaj, de culoare portocalie, era cam deteriorată. Un bărbat ieșise dintr-o curte pentru a arunca două găleți de zăpadă pe carosabil.

Revenind pe partea dreaptă, vom remarca următoarea imagine:

Este vorba de casa de la nr. 51 care avea un gard din panouri metalice de culoare bleu (fotografia aparține lui Radu Stanciu și a fost făcută la sfârșitul anului 2008). După cum se poate observa, tabla acoperișului era pe jumătate smulsă. În prezent, casa nu mai există, fiind demolată împreună cu cea din spatele ei, mai înaltă, iar pe locul lor a fost ridicat un imobil din complexul City Residence, încă nefinalizat.

Tot pe dreapta, la nr. 39, se găsește Biserica Greco-Catolică Acvila cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”:

Clădirea a fost reabilitată și acoperită cu țiglă roșie, ceea ce îi conferă o anumită strălucire. Lângă ea se află și sediul parohiei, una din cele 3 ale acestui cult existente în București, iar în curtea bisericii crește un brăduț.

Peste drum, la nr. 35, pe colțul cu strada Acvila este o casă vopsită în mai multe culori, probabil o fostă prăvălie, acum cu obloanele ferecate:

Să sperăm că va fi renovată integral până la urmă. Câinele de culoare maron o păzește cu strășnicie și pare a fi ”șeful” în zonă.

Pe colțul opus, la nr. 32 se află o căsuță care pare mai veche decât precedenta, tot cu aspect de prăvălie (foto Raiden):

Este deteriorată și abia se mai ține în poziție verticală, având o vârstă venerabilă. S-ar putea să n-o mai ducă mult. Cu toate acestea, recent i-au fost montate două termopane și o țeavă din pexal.

Imediat după ea, spre stânga, pornește strada Ion Creangă:

Toate clădirile de pe traseul ei sunt nou construite. În acest colț de cartier, nimic nu a scăpat de lamele buldozerelor. Școala 128, aflată pe stânga, nu este cea originală, care era poziționată cumva chiar în mijlocul Căii 13 Septembrie, având acces prin str. Acvila.

Revenind pe latura dreaptă, vom trece în revistă alte câteva case care au supraviețuit măcelului imobiliar (cele de pe stânga fiind distruse):

Casa din prim-plan, de la nr. 31, vopsită în roz și reabilitată termic, trăiește o a doua tinerețe (înainte fusese vopsită în lila). Pare a fi construită în stil baroc. Următoarele două se prezintă la rândul lor destul de ok.

O ultimă imagine de pe această parte a străzii ne aduce în atenție o vilă nouă și modernă, aflată la nr. 5:

Clădirea lipită de ea, de la nr. 3, e construită în inconfundabilul stil art-deco, fiind dotată și cu o cameră video. Iar cea de la nr. 1 este pe punctul de a fi construită (de mai muți ani).

Din sens opus, dinspre strada Uranus, putem vedea imobilul de colț, având la parter un spațiu comercial:

Aici își are sediul firma Rokura, specializată în sisteme de încălzire (în pardoseală, pe perete, în tavan și alte locuri. Pe colț există un magazin al firmei Figo, unde se vând fitinguri, țevi, radiatoare și alte piese pentru instalații.

Povestea străzii Sirenelor s-a încheiat aici. Dacă aveți imagini vechi sau cunoașteți amănunte suplimentare, vă rog să anunțați sau să le postați în comentarii. Eu unul, nefiind de-al locului, nu am de unde să le știu.

Din păcate, așa cum ați constatat, vechile clădiri continuă să fie distruse sistematic de către diverși ”întreprinzători”. Acum, de când cu criza economică, nici nu mai au puterea financiară de a ridica ceva în loc, astfel că în urma lor rămân calcane și maidane. Steaua acestui cartier pare că a apus deja.