Cea mai mare performanţă a Primarului nostru este felul în care reuşeşte să pară mocofan, nepriceput, heirupist. Ce ne mai rîdem cu el, ce-l mai înjurăm, ce ne mai pierdem vremea crezînd că-i tremură izmenele cînd aude de biciclişti. Lui Oprescu îi convine asta; fiindcă, dacă pare aşa o caricatură, şi cei care-l contestă ajung să fie la fel.
Dar cum e adevăratul Oprescu – şi care sînt adevăratele motive pentru care trebuie să îl urîm? Pentru interese, pentru nepăsare, pentru delăsare, pentru intenţiile rele, pentru că a împins lenea, dispreţul, ilegalitatea şi întîrzierea mult prea departe.
Priviţi însă cu atenţie. Cine desenează blocuri, cine sculptează monumente, cine trasează alei şi parcuri – iese oare Oprescu noaptea din casă şi le face?
Atîţia arhitecţi şi urbanişti urlă că Bucureştiul este oribil şi îngrozitor – dar în timpul ăsta, ceilalţi arhitecţil şi urbanişti fac Bucureştiul atît de oribil şi îngrozitor.
Oho, fraţilor! Am impresia că tare vă convine să vă folosiţi de Oprescu ăsta.
