Deci, pare-se că se întîmplă. Aud că a-nceput, pîş-pîş, demolarea Halei Matache.
Primarul s-a apucat de treabă furiş, apărat de bezna nopţii şi de vremea cîinească. Tot aşa se-ngropau odinioară cămătarii, escrocii, violatorii – departe de mînia oamenilor.
Ar trebui să fiu vesel, să dau de băut prietenilor care-mi sînt alături în lupta împotriva Halei. Nu sînt. Hala trebuia demolată demult – acum ar fi putut să curgă pe-aici asfaltul neted, atît de trebuincios oraşului ăsta gîtuit. S-au războit aici – degeaba – primari, arhitecţi, oameni buni cu suflet mare, jivine civice de toate orientările.
Gata, oameni buni, potoliţi-vă, mergeţi la treaba voastră. Aici nu e nimic de văzut: doar un oraş care-ncepe să-şi vadă de treabă, să-şi cunoască interesul, să facă ceva cu adevărat pentru oameni.
Doamne-ajută.
