Bunul simţ şi experienţa de viaţă m-au învăţat că toate lucrurile – după ce ajung sus – o iau, la un moment dat, şi în jos; e-n firea lucrurilor.
De-un an încoace sînt martorul unei expansiuni rapide şi agresive a reţelei Mega Image.
Mă bucur – fireşte. Comerţul civilizat şi eficient revine în cartiere, printre blocuri. Oamenii au locuri de muncă. Marfa ni se vinde – toată lumea cîştigă.
Dar sînt precaut.
Ştiţi – mie nu-mi plac deloc monopolurile; or, asta e comerţul bucureştean din ziua de azi. Mega Image în capu’ străzii, Mega Image la mijlocul străzii, Mega Image la parter, Mega Image la etaj: cam mult. Cam prea mult.
Nu-mi place să fiu obligat să cumpăr doar ce mi se dă.
Nu-mi place că un cap luminat care judecă doar după charturi şi studii socio-psiho-caca-maca a decis că la mine în cartier Mega Image trebuie să vîndă asta şiasta – şi atît.
Prea-mi aduc toate astea aminte de comerţul ăla socialist, dragii mei.
Ce s-a-ntîmplat cu comerciantul mic care ştie că pe strada mea se vinde mai bine parizerul şi pe strada cealaltă se vinde mai bine şunca de Praga? Care ştie asta pentru că ştie şi simte clientul, omul, cumpărătorul?
Care nu-şi permite să aibă nici marjă de pierdere, nici furt din magazin – şi care, aşadar, aduce doar atîta marfă cît vinde (fără să rămînă niciodată fără!) şi care nu mă lasă să iau din raft cutii goale, din care vreun hoţ a şutit conţinutul.
Micul comerciant – ameninţat, azi, de Mega Image! – vinde mai sănătos şi mai cinstit decît supermarketul. Nu micul comerciant schimbă etichetele cu data expirării pe bucata de costiţă! Nu micul comerciant îmi bagă sub nas legume mucede!
Mi-e dor de vremea cînd Mega Image era un magazin mare şi verde, cu un elefănţel simpatic deasupra uşii. Cînd avea două-trei spaţii mari şi late (la Lujerului, pe Titulescu şi la Lizeanu), cînd căuta să aducă lucruri bune; cu adevărat bune.
Să-l ia naiba de retail – mi-e dor de comerţ.
Mie îmi place să intru în magazinul cel mic de pe strada mea. Da – ştiu că sunt magazine mici mai frecventabile decît altele. Da – ştiu că e cool să mergi la magazine mici precum Baciu, La Tienda, Tîrgul Domnesc; dar eu aici, la magazinul lu’ nea Cutare sau a’ lu tanti Cutare găsesc ce-mi trebuie, cînd îmi trebuie ceva.
