Atunci cînd vremea nu e prea pocită, am început să mă folosesc – cînd merg la muncă – de serviciile liniei de tramvai 1.
Tramvaiul 1 începe să fie folositor – şi, deci, folosit. Am prins nişte dimineţi în care jurai că te afli în 21, în 32, în 41 – nu în tramvaiul care acum un an căra aer.
Mergînd, deci, pe linia asta, am avut onoarea de a-mi plimba fundul şi cu tramvaiele cele noi – din seria Bucur LF (LF vine de la low floor).
Cu ocazia asta mi-am dat seama de un lucru. Se zice – o ştim cu toţii! – că românul s-a născut poet. A fost o vreme (demult!) cînd puteam crede că românul s-a născut inginer: construia poduri, căi ferate, palate…
Nu, oameni buni. Românul s-a născut tinichigiu.
Daţi-i o cutie de chit, un colţ de şmirghel şi un tub de vopsea şi-ţi face orice, frate!
Iată şi tramvaiul Bucur LF – o minune a tinichigeriei româneşti. Anii şi anii de ciocănit şi antifonat dacii în spatele blocuri, în sfîrşit, dau rezultate!
Bine, serios vorbind, e ceva-ceva de capul lui. Tramvaiul ăsta e bricolat în Uzina de reparaţii a Regiei noastre de transport. Uzina asta se ocupă de tramvaie cam de un secol şi un pic – ştie, în general, ce face. Şi, cum-necum, a făcut zece tramvaie dintr-astea în ultimii doi ani.
Bucur LF pare un tramvai destul de OK, chiar dacă nu mi se pare mai confortabil decît cele vechi şi în nici un caz nu e la fel de spaţios (încap cam cu 50 mai puţini oameni în el). Fiind low floor, înseamnă că te urci în el mult mai lesne – mai ales dacă eşti bătrîn, ai copii sau bagaje grele. Cei care merg în picioare nu prea stau comod – dacă nu le place, să-şi ia, nene, maşină.
Dar de zdrăngănit, zdrăngăne la fel cum ştim că trebuie să zdrăngăne tramvaiul bucureştean.
——————-
resurse: Mijloacele de transport din ultimii 30-şi-ceva de ani (pdf, 4 pagini)
