scris de Dan
Centura Capitalei; de ce te-ai duce acolo? De ce ai circula pe acolo? … fiindcă există? Nu, nu e un motiv suficient, trebuie să existe şi o componentă de tip „obligaţie” la mijloc, nu de alta dar persoanele care au trimis acest drum naţional în folclorul urban s-au mutat de mulţi ani prin moteluri sau pe Internet. Ce se poate totuşi găsi în această periferie a pierzaniei, în locul unde mii de şoferi au pierdut şi pierd în continuare timp şi bani – probabil că nu e nicio enigmă la mijloc, doar că nimeni până acum nu s-a dus să descopere.
Eu am ales să parcurg toţi cei 72 km într-o zi de duminică; am făcut-o cu camera pe parbriz şi cu aparatul GPS pornit. Nici măcar nu a fost o experienţă despre care să trimiţi scrisori acasă; proiectul cartografic la care particip a fost cu siguranţă principalul beneficiar însă am simţit nevoia să aştern pe hârtia digitală câteva concluzii care poate vor servi şi altora în planificarea vreunor călătorii viitoare.
Prima concluzie: nu putem vorbi de un singur drum naţional din punctul de vedere al „personalităţii”; peisajul este extrem de eterogen, la fel şi traficul. În partea de sud şoseaua de centură este o stradă periferică a unor localităţi limitrofe (unele la ani lumină de civilizaţie) iar în nord a devenit un bulevard urban cu tot ce presupune asta. Dacă ar fi însă să facem o împărţeală subiectivă, am avea:
1. „centura de fiţe” aproximativ între Chitila şi Afumaţi, în partea de nord a oraşului. După ani de zile de reabilitări avem acum un drum expres de 20 km; faptul că nu prea ai unde să opreşti să repari vreo pană (mă refer atât la spaţiile laterale de parcare cât şi la vulcanizări) e compensat probabil de faptul că asfaltul e suficient de bun încât să nu rişti să faci vreuna.
2. „centura tiriştilor”, aproximativ de undeva din partea de sud (Jilava, zic eu) până spre Chitila, cale de aproape 23 km. Cea mai aglomerată porţiune a centurii, dar şi cea mai bine „echipată” pentru pierdut timpul sau reparat probleme pe drum. Există parcări, moteluri, restaurante, pensiuni, vulcanizări, service-uri… şi există intersecţia de la Domneşti care a mâncat săptămâni din viaţă prea multor oameni – da’ i-a obligat cineva să o ia pe acolo?
3. „centura uitată” – restul centurii, din zona Afumaţi prin est până spre Jilava. Trafic mai puţin intens ca în rest, puţine puncte de interes pe drum, şoseaua e ceva mai virajată iar senzaţia este de drum naţional oarecare, fără mare legătură cu aglomeraţia urbană din imediata vecinătate.
Unde poţi să te cazezi pe centură? În zona de fiţe (între Mogoşoaia şi Otopeni) există „Phoenicia Express” şi „La Conac”, ambele cu multe stele şi pretenţii. Ceva mai încolo spre Pipera-Tunari încă există clădirea abandonată a fostului motel, semn a unei evoluţii neiertătoare. În sud, aproape de intersecţia cu drumul spre comuna Berceni există complexul Mioriţa cu căsuţe şi teren de tenis, orientat se pare pe petreceri corporatiste la preţ redus. Pe centura tiriştilor există pensiunea Danacris, motelul Bucharest West (ah, am găsit un fluturaş pe maşină cu tarifele la acest motel, oferă explicit cazare cu ora) şi cele 2 moteluri de o parte şi de alta a autostrăzii spre Piteşti, cu intrarea în bretelele care conectează autostrada la centură.
Unde poţi să opreşti să mănânci? Foarte probabil în oricare dintre locaţiile menţionate mai sus. Există însă şi restaurante de tip popas la aproape fiecare intersecţie, unele dintre ele având şi parcarea dimensionată pentru camioane. Ceva mai multă agitaţie am văzut pe lângă Casa Iacob la intersecţia cu DN4 (Olteniţa) şi la intersecţia „Domneşti” unde trona o reclamă imensă cu celebrii mici (au devenit deja celebrii? … probabil s-a ajuns ca aşteptarea la semnul „stop” să echivaleze cu o pauză de masă şi de odihnă). Am observat şi o creştere în amploare a fenomenului fast food, dar asta este deja un fenomen aproape general pe drumurile româneşti; mă refer la prezenţa unor dughene pe care scrie explicit „fast food” şi în care vreun ghinionist serveşte zi-lumină prăjeli sau şaorme.
Benzinării? Multe, din toate reţelele naţionale plus ceva particulari. Cred că sunt poziţionate la maxim 5km una de alta pe toată lungimea centurii. În zona de nord unde centura este „lipită” de calea ferată accesul la benzinării este însă un pic mai dificil din cauza parapetului de beton.
Distracţie şi relaxare pe centură? Asta probabil ţine de fiecare, deşi cred că majoritatea şoferilor ar avea alt gen de cuvinte…
Cam atat. Sper să ajute cuiva!
articolul a apărut şi pe Am fost acolo
