Hai odată!

Mă învîrt de cîteva zile pe lîngă Matache. Se lucrează. S-au săpat gropi în jurul Halei. Se pun nişte stîlpi foarte groşi, clădirea va fi împrejmuită. N-am făcut multe poze, am lăsat oamenii să muncească. I-am tras un pic de limbă – deocamdată nu zic nimic despre demolare, dar speră s-o dea jos odată.

Am intrat în vorbă cu unii-alţi de pe-acolo: vînzători, patroni, gură-cască. Toţi speră s-o dea jos odată.

M-am uitat la trecători şi la curioşi. Se duc şi întreabă: “mai e mult? – cînd o daţi jos?” Mă minunez cum, la sfîrşit, cu toţii le zic din inimă muncitorilor: “Baftă! Doamne-ajută!”

Oamenii aşteaptă o minune – şi, da! – pentru ei, minunea e demolarea Halei Matache.

Eu – care urăsc comunismul şi ceauşismul pentru felul în care au distrus oraşul nostru – zic azi: “Gata! Pîn-aici! Jos cu Hala Matache!”

Trei ani de noroi, de mizerie, de căcat, de gunoi – trei ani împotriva interesului oraşului… e de-ajuns!

… din cauza unei societăţi civile care trăieşte doar pentru ea. O societate civilă pentru care orice altă opinie decît a ei e o crimă, e o prostie. O societate civilă care şantajează un oraş întreg!

Sîntem cei care vrem să facem contra celor care nu vor să facem nimic.

  

am mai zis.