Pe scurt, cam despre asta e vorba în societatea noastră.
Pe marginea „noii taxe auto” – aţi văzut că taxa auto nu poate fi, mereu, decît nouă, nu? – s-a vorbit şi se va vorbi îndelung: citesc opinii despre cît va înmulţi scăderea taxei numărul maşinilor vechi şi poluante. Da; ştiu: e rău, poluăm, umplem ţara cu maşini nesigure. Dar… fir-ar să fie! Mereu există un „dar!”
Dar… uite că avem şi berline, avem şi cazane bulgăreşti, avem şi scutere care pîrţîie şi fumegă; da, avem!
Dar… de ce avem?
Pentru că trebuie să mergem cu maşina.
Aşa cum voi trebuie să mergeţi la serviciu cu maşina din casa voastră nouă construită la 20 de kilometri de Bucureşti, aşa trebuie să meargă şi ei– cetăţenii născuţi-crescuţi în Dimieni (de exemplu), care mănîncă o pîine făcînd-o pe paznicii la voi la firmă.
Cînd e viscol, voi puteţi sta acasă şi să lucraţi după laptop; ei se-ndoaie pe cîmp, dînd zăpada din faţa maşinii.
… cei care se agită acum că trebuie musai să avem maşini noi pe şosele uită că, la început, se bucurau cînd apucau să pupe un tico cu care să scoată o dată vreo fată la un suc. Da – au uitat; de la tico au trecut la cielo, de la cielo la logan, de la logan la octavia, de la octavia la passat – şi tot aşa; şi acum îşi închipuie că toată lumea trebuie să meargă doar în jeep; şi ăla neapărat cu 5 stele.
Ce uită oamenii ăştia e că toţi trebuie să-nceapă cumva, de undeva. Sau – Doamne-fereşte – s-o ia din nou, de jos, de la capăt.
Omenia unei societăţi se vede atunci cînd vrei să te ridici.
Îmi place de cei care au uitat de unde au plecat. Îmi place cum cochetează, ei, cu idei dintr-alea, de downshifting. Da – ar lăsa munca, mailurile, corporaţia. Dar le-ar lăsa doar ca să se mute pe-o plajă din Jamaica, de unde să trimeată poze, o dată pe săptămînă, pe facebook.
Dar ia să fie nevoiţi să facă downshifting… de nevoie. Ia să fie nevoiţi să-şi vîndă tot ca să-şi opereze vreun copil, ia să fie nevoie să dansezepentru cineva. Ia să fie nevoiţi să se mute la confort 3 şi s-o ia de la capăt; şi să dea 200 de euro pe o tinichea ruginită cu care să circule…
Să mergi cu maşina a ajuns – dintr-o dorinţă legitimă – un lucru de care să-ţi fie ruşine. Stai dracului acasă, dacă n-ai xenon! Dacă n-ai aer condiţionat! Dacă nu-ţi permiţi să te-ncalţi cu Pirelli! Dacă geamul nu se lasă-n jos cînd apeşi cu deştu’ p-un buton! Dacă n-ai servo! Dacă n-ai airbag!
Ba să nu ne fie ruşine – de maşină e nevoie!
Ce faci în ţara unde salvarea nu vine la timp? Sau – atunci cînd vine – te duce la spitalul unde ştii că nu e nici aspirină? Te sui în rabla aia ruginităpă gaz şi-ţi cauţi scăparea.
Mereu vin oameni care spun: eheee, trebuie să fim civilizaţi cu forţa! Legi aspre, amenzi grele – doar atunci o să se mişte ţărişoara asta!
Doar că ei se gîndesc că civilizaţia trebuie să fie pentru ceilalţi. Nu, bă: civilizaţia e pentru toţi.
