Preşedintele armean a fost reales la alegerile tinute luni, 18 februarie 2013. A fost deja felicitat de preşedintele Turciei iar asta, evident, i-a enervat puţin pe unii dintre azerii care se află în conflictul ce încă mocneşte cu armenii.
Ce făceau armenii bucureşteni în urmă cu 140 – 150 de ani?
Păi la un moment dat cereau autorizaţie să repare acoperişul bisericii armeneşti ce, din referatul funcţionarului de la primărie, rezultă că era învelită cu olane. Asta în august 1876 (AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 14/1876, fila 113). În 4 ianuarie 1863, nişte cetăţeni naţionalişti cereau primarului să schimbe numele străzi Armeneşti căci pe acea stradă n-ar locui armeni. Pare că ei nu ţineau cont de faptul că biserica armenească era acolo şi a rămas acolo şi după înlocuire acesteia cu una nouă, în 1911.
extras din planul Borroczyn din 1852 cu biserica armeneasca
Biserica nouă este proiectată de Dimitrie Maimarolu. In mod ironic, dat fiind conflictul armeano-turc pe subiectul “genocidului armean”, numele arhitectului este de origine turcă căci “maimar” înseamnă arhitect în româna Regulamentelor Organice (de la „mimar”) iar Maimarolu s-ar traduce cumva “fiul arhitectului”. Am dat citatul ăsta (din cererea aflată la AN-DMB în dosarul 2/1862 fila 36 din fondul PMB Tehnic) şi în lucrarea mea de doctorat (la pagina 214):
“Subscrişii vinu a pune înaintea Dvóstre că întâia uliţă din suburbia Popa Rusu şi pe care nu există mai nici o casă armenéscă, deşi are o întindere de 400 de stînj., este nu scim cum botezată de Ulitza armenésca, Domnule President, acest nume nefiind bine potrivit, vĕ rugăm să binevoiţi, acum cu ocasia aşedării noilor tăbliţe, să-i daţi o altă numire ce veţi socoti de cuviinţă, iar părerea nóstră este ca să se numéscă Ulitza Minculescu. […]”
