Luni. Începe – ştiţi – serviciul, şcoala; ceva nasol, de obicei. Dacă te mai şi uiţi pe geam şi vezi că ninge, fandaxia-i gata.
Trist deci, oraşul, lunea de dimineaţa. M-am şi băgat dinadins printr-o zonă tristă, pe la Matache. Brrrrr… că urît mai e pe aici.
Cu toate astea, ziua nu e distrusă. Dacă te uiţi mai bine, chiar ninge vesel. Şi nu bate vîntul. Şi nu-i frig deloc. Ai putea – la o adică – să-ţi mişti fundul pînă la chioşc, să-ţi iei ceva de mîncare.
Pe jos zăpada nu-i nici de trei degete. Cum ar fi să faci şi o plimbare mică de prînz – ştii, să-ţi faci poftă de mîncare?
… parcul Kiseleff e alb. Aleile doar se ghicesc.
Cîţiva copii şi-au convins bunicii să-i lase să se joace prin zăpadă. Din căciuliţe deja le ies aburi.
Altfel, e linişte şi pace. Şi e vesel.
Maşinile stau pitulate sub zăpadă. Unele mai vesele, altele mai triste.
După atîta luptă cu intemperiile, meriţi o merdenea caldă. Nu-i o zi rea.
