Dacă nu ne place numele străzii noastre, mai e o şansă. Teoretic se poate schimba – am zis teoretic.
Dar ce ne facem cu numele blocului? – sau, mai bine zis, cu numărul lui?
Eu, unul, rar am văzut vreo tîmpenie mai măreaţă ca aceea cu botezarea blocurilor.
Niciodată nu mi s-au părut logice – oriunde m-aş fi dus. Şi m-am dus, credeţi-mă. A fost o vreme cînd m-am ocupat chiar îndeaproape de chestiunile imobiliare.
Mi-aduc aminte cum era treaba pe la mine prin Berceni. Fiecare cvartal (microraion, sau cum vreţi să-i spuneţi) avea două feluri de blocuri de patru etaje. A-uri (care aveau apartamente de 2 şi 3 camere) şi D-uri (care aveau apartamente de 3 şi 4 camere.) Blocurile erau identice pe dinafară.
Şi să te ţii distracţie! Era A1, era A2, era A3, urma D22, apoi A11, apoi A9, apoi… apoi – pardon! – urma blocul 114; care deşi era un bloc model “A” nu ştiu de ce nu avea nume de bloc A.
Ce să mai zici că peste bulevard, A-urile nu erau blocurile de 4 etaje, ci cele de 10 etaje? Nu mai ziceai nimic.
Sau ce să mai zici de blocuri cu nume de basm, ca M1/1 sau M2/3?
… Deplasîndu-mă recent prin alt cartier blagoslovit al oraşului – anume Drumul Taberei – am văzut o altă frumuseţe. Nişte blocuri paralele între ele, identice. Blocul A10; blocul A11; blocul A12… merg frumos pe lîngă ele (căutam blocul A14)… blocul A13… şi cînd dau să intru în blocul A14… surpriză! blocul se numea B13 – blocul A14 era după el.
Ce naiba căuta blocul B13 acolo? Care era logica lui?
Apoi mi-am dat seama. Cîndva, cînd s-a proiectat cartierul, blocurile au fost botezate pe o planşetă. Dar – ştiţi şi voi – planurile sînt întotdeauna îmbunătăţite. Pur şi simplu, cineva s-a gîndit că, dacă înghesuim niţel blocurile, mai e loc să mai băgăm unul între ele; şi blocului în plus i-au zis B13 – ca un soi de dublură…
… Plauzibil? Aş zice că da.
