Nu se putea ca 2012 sa treaca fara traditionala recenzie referitoare la cum este decorata Capitala in preajma si in timpul sarbatorilor de iarna. Din lipsa de timp, anul acesta m-am invartit doar prin centru.
Desi atitudinea mea a fost mai mult critica la adresa administratiei publice locale de-a lungul anului care a trecut, voi incerca totusi sa fiu cat se poate de obiectiv la trecerea in revista a ornamentelor. Sa purcedem: –>
Am urmat traseul Piata Romana – b-dul G-ral Magheru – b-dul Nicolae Balcescu – Piata Universitatii – b-dul Elisabeta. Prima oprire: Piata Romana, Academia de Studii Economice. Proiectiile festive discrete in nuante de ciclame mi s-au parut de bun-simt.
B-dul Lascar Catargiu, spre Piata Victoriei. Nu banuiam ca va fi atat de saracacios impodobit, dar vom vedea ca urmatoarele builevarde inclina mai mult decat compensator balanta in partea cealalta.
B-dul Magheru vazut din Piata Romana, cu blocul Palladio in dreapta acoperit de un cearsaf gigantic. Anul acesta, pentru cele 2 bulevarde care leaga Piata Romana de Piata Universitatii a fost gandit unul dintre cele mai pompoase aranjamente de sarbatori pe care le-am vazut in Bucuresti.
Probabil pentru a celebra finalul unui an foarte zbuciumat pe toate planurile in Romania, bulevardele Magheru si Balcescu au fost impodobite cu legiuni de braduti/coifuri/conuri albastre, verzi si albe tip IKEA, legate intre ele de siraguri de luminite cu culori schimbatoare. Mai sus, un cadru similar cu unul care a „optimizat” (binedispus) multa lume pe Facebook, declansand o intreaga isterie. Cadrul ales include si un maidanez mioritic, pentru a nu pierde contactul cu realitatea bucuresteana.
De la intersectia cu strada George Enescu, bulevardul se largeste, asa ca putem admira in voie marea de coifuri plutitoare, deasupra traficului criminal de jos. Arta cere sacrificii, frumosul dainuie in orice loc!
M-ar fi interesat sa fie luminate (macar de sarbatori) si anumite edificii-simbol de pe aceasta artera. Exemplu: blocul ARO-Patria, despre care studentii la Arhitectura invata ca e exponentul boom-ului imobiliar din anii ’30 si ca defineste o epoca in arhitectura bucuresteana. Coifurile primeaza.
Ce-i drept, luminile jucause proiectate pe covorul asfaltic ultra-aglomerat au luat ochii multora, deoarece daca-i colorat, e cu atat mai frumos, s-o spunem simplu. Poza este din zona librariei Carturesti (intersectia Magheru-Verona).
Nici Hotelul Ambasador, exponent art-deco bucurestean din anii ’30 nu reuseste sa ia fata decoratiunilor pompoase. Poate la anul.
Garajul Ciclop in bezna totala – cu atat mai bine, zic eu, ies conurile mai bine in evidenta, potentand efectul scontat.
Biserica Italiana si o minune dumnezeiasca catolica, desigur: este iluminata nocturn! Nu am idee daca prin eforturile administratiei orasului, ale bisericii sau ale Dumnezeului.
Sa privim totusi de mai aproape aceste conuri magice, fermecatoare de populatie. Ia uitati, au si modele de fulgi de nea. Ati mai vazut asa ceva? Feeric, fantastic, nemaipomenit! De povestit nepotilor.
Ultima oprire pe bulevard – Sala Dalles, unde domneste intunericul. Nu-i nimic, ne bucuram in continuare de bradutii cu iz suedez.
Bradul din rondul de la Universitate din acest an mi se pare interesant. Este alcatuit din aceleasi beculete coordonate ca cele de pe firele care leaga coifurile, dar jocul de lumini este chiar atractiv si schimba pe loc peisajul intersectiei. Raman constante farurile si stopurile masinilor din trafic.
Ajungem la polul distractiei de sarbatori in Bucurestii lui Oprescu – Targul de Craciun din Piata Universitatii, sau, mai pe romaneste, Bucharest Christmas Market! Intru dinspre rond si admir peisajul general: peste betoanele si piatra cubica turnate la repezeala pentru a acoperi parcarea subterana recent construita, misuna lume de toate categoriile, printre gheretele, corturile si standurile imprastiate peste tot.
Doamnelor si domnilor, cel mai mare brad din Bucuresti, deliciul stirilor din prime time la televiziuni inainte de Craciun! Minunea bucuresteana nr. 1, minunea independenta! Pe fundal, sediul BCR, cu ditamai sigla veghind peste multimea flamanda dupa spiritul de sarbatori, dar si o proiectie absolut acceptabila pe cladire.
Statuia lui Heliade Radulescu, inghesuita de corturi mizere si butoaie pe care se poate servi ce se cumpara de la tarabe – vata de zahar, un vinuleanu fiert, o bericioaica rece, un Kurtos Kalac aburind, sau – de ce nu? – o tavita de carton imbibata in ulei, dar doldora de hamsii prajite, Eforie Sud-style. Poftiti la masa.
Caciula in forma de brad se pare ca ar fi locul unde „soseste Mos Craciun”. Apreciez din nou prezenta BCR-ului in cadru, e o banca aparent cuprinsa de festivism.
Intrarea oficiala dinspre b-dul Elisabeta, afisand falnica titulatura romaneasca traditionala a targului, de inteles pentru toate categoriile de public. Nu imi plac de nicio culoare perdelele cu luminite aurii din spate, mi se par groaznice.
Cea mai celebra statuie din zona – cea a lui Mihai Viteazu – beneficiaza si ea de un cort trantit taman langa ea, dar si de ditamai schela cu proiectoarele de infrumusetat cladiri fix in fata ei. Hai, bai, Mihaita, mai rezista si tu un pic, ca nu-i capat de tara!
Avem si-un carusel pentru copii, ca la orice targ care se respecta. Inghesuiala mare acolo, parintii uitand uneori de spiritul sarbatorilor si invatandu-si odraslele cum e cu supravietuirea in jungla urbana.
Statuia lui Gheorghe Lazar, si ea asaltata de corturi cu diverse porcarioare unde gura-casca se pot holba si pot cumpara ce nu gasesc nicaieri altundeva pe planeta.
Mult-discutatele guri de aerisire ale parcarii, dinspre strada Toma Caragiu. Numai bune de stat pe ele, oricum se incadreaza perfect in peisajul pestrit.
Alte corturi, in fata prelungirii din anii ’60 a Palatului Generala (sediul BCR) si in fata Casei Oppler, inspre strada Academiei. Silueta de pe zid nu este un ornament de sarbatori, este proiectia umbrei statuii lui Spiru Haret, luminata puternic de un reflector tip interogatoriu-la-Secu’. Musterii cu toptanul.
Ah, da! Un deliciu de neratat este panza infecta care anunta denumirea adunarii, atarnata pe gardul ieftin si inestetic care delimiteaza perimetrul cu distractia. Pe panza amintita scrie „Bucharest Chrtismas Market – INTRARE” intr-o romgleza perfecta, numai ca aparent pentru executantii din Primarie e greu sa faca o verificare si sa se asigure ca nu gresesc un cuvant elementar al limbii engleze – Christmas (Craciun). Desi s-a facut tam-tam pe net cu privire la aceasta greseala absolut jenanta si copilareasca, nimeni nu s-a sinchisit sa corecteze ceva.
Strada Toma Caragiu (fosta Colonadelor), spre strada G-ral Ion Ghica si Biserica Rusa. Aceasta strada a fost nenorocita de aparitia parcarii. A fost blocata violent de accesul spre subteran, devenind acum o parcare supraterana perfecta si, pe durata targului, un loc de depozitare a materialelor si gunoaielor diverse. Penibil.
Bradul, Mihai Viteazu, Universitatea si proiectiile si gloata, vazute dinspre str. Toma Caragiu. De vis!
Pe langa cladiri, a fost lasata o alee pentru ca cei interesati doar sa tranziteze la pas zona sa poata trece, alee delimitata de un gard mizerabil si dezonorant pentru locul istoric reprezentat de Piata Universitatii. Profesionistii in organizarea evenimentului au avut grija sa lase la vedere, in spatele si lateralele gheretelor toate resturile si gunoaiele. Asa da organizare!
Strada Academiei si intrarea in parcarea de la „University Place”, placuta de semnalizare schimbata de autoritati dupa ce au fost batjocorite pe Internet ca nu sunt in stare sa traduca ceva banal precum „Piata Universitatii”. In prezent, acolo scrie – asa cum e corect – University Square. Din acest unghi se vad clar luminile-interogatoriu pe statui. Sa spuna tot!
Intrarea dinspre str. Academiei, mai ceva ca un targ de la Istanbul. Prostul gust este augmentat de plasarea in fata casutelor din lemn – altminteri acceptabile – a unor corturi absolut oribile, de toate formele, texturile si culorile, pentru a extinde spatiul de desfacere a produselor.
Am traversat pe partea cu Universitatea, pentru a admira minunea de la departare. Brusc, am realizat ca lipseste cineva din peisaj – tocmai Misu Viteazu! El s-a pitit dupa schela mascata care sustine proiectoarele. Trecand insa peste gluma, este inacceptabil ca una dintre cele mai reprezentative statui bucurestene sa fie mascata intr-un asemenea hal.
Extrapoland, intregul targ este un kistch fenomenal si o incercare esuata din start de a copia targul similar din Piata Primariei (Rathausplatz) din Viena, Austria (foto sus).
O poza dintr-o seara mai animata, cand pe scena improvizata in Piata Universitatii se intampla ceva. Multimea curioasa s-a adunat ca la urs.
Pe scena, niste dansatori si un agitat care urla la microfon peste melodiile hiper-difuzate la posturile de radio in aceasta perioada. Nu am scapat de „Balada Boa” nici de data asta, publicul era in delir! A urmat „Ai se eu te pego”, natural. Unii chiar se cocotasera (foto jos) pe aerisirea parcarii, in incercarea de a filma totul cu telefonul. Poze, filmulete, postari pe Facebook, incantare tampa.
Ca o concluzie referitoare la targ, atunci cand nu ridici stacheta asteptarilor, nu risti sa fii dezamagit. Publicul majoritar care s-a perindat pe la University Place nu avea asteptari. Vroia doar sa strige „Oaaauuu!” la vederea luminitelor si sa sparga niste seminte la o masuta ieftina de plastic, langa toaletele ecologice inghesuite langa locul unde sfaraiau hamsiile in ulei. Pentru conformitate, precizez ca niciodata in istorie acest spatiu al statuilor de la Universitate nu a reprezentat loc de balci, ci doar loc de promenada si – mai rar – de adunari populare cu caracter adesea politic.
Ce s-a intamplat de sarbatori deasupra noii parcari de la Universitate imi confirma teoria ca actualul Pimar General a dorit sa obtina, prin betonarea nesimtita a spatiului si ignorarea crearii unor spatii verzi, un nou „loc de joaca”, unde sa tina diverse balciuri si adunari pentru masele largi. Misiune indeplinita!
Ornamentele care mi-au placut cel mai mult au fost cuburile 2D care dadeau impresia ca ar fi 3D, insirate pe b-dul Elisabeta, pe panta ce coboara spre Gradina Cismigiu. Simplu si frumos.
Nu pot sa inchei fara a raporta ca, fix dupa Craciun, am observat ca niste cetateni responsabili au dat in marginea drumului un coif cazut la datorie in zona intersectiei Balcescu-Batistei (Hotel Intercontinental). Odihneasca-se in pace.
Ideea generala ar fi ca prea mult fast strica, prea multa pompa ridiculizeaza, insa nesimtirea si fatarnicia raman vectorii actualei administratii bucurestene. Nu poti sa-ti faci de cap in centru cand ai lucrari neterminate, doar pentru ca le-ai inceput in octombrie, pentru a rasplati contributorii la campania la locale din iunie. Nu poti ignora, in numele instalarii spiritului sarbatorilor, problemele reale ale orasului aprinzand luminitele ajutat de un olimpic la matematica. Desigur, eu reprezint doar vocea unei minoritati.
Nu as vrea sa ramana cineva cu impresia ca sunt vreun Grinch si ca nu apreciez decoratiunile de sarbatori. Doar ca nu inteleg de ce trebuie Bucuresti sa fie cel mai cu mot, cel mai ornat, cel mai „pe val”. Majoritatea bucurestenilor apreciaza ce s-a realizat in oras in termen de ornamente, iar asta nu ma aduce decat la o singura concluzie: ca au avut sarabtori cu adevarat fericite. Urmeaza un an greu.
