Doamne-fereşte de aşa ceva, dar gîndul nu-mi dă pace: ce se întîmplă cu şaorma noastră? De ce n-o mai iubim aşa cum o făceam cînd eram tineri şi frumoşi amîndoi?
De ce cred asta? Pentru că aşa e. Ia mergeţi, de curiozitate, pe lîngă nişte şaormerii unde ştiaţi că e mereu coadă.
Nu mai e.
Observ, de cîtăva vreme, mai multe şaormerii.
La 1 Mai – la prînz – de ceva vreme dacă mai văd vreo trei oameni; anul trecut vedeam lejer vreo cinci-şase.
La Gară, la Haleală, mi-a venit a crede că-i închis; nu era nimeni în faţă! Şi Haleala vindea bine acolo, înainte să se concentreze pe Centrul Vechi.
La Matache, şaormeria odinioară celebră de-abia îşi duce zilele…
La mine-n Rahova, Melissa, care avea oameni seara în faţă strînşi ciopor, de-abia dacă mai vine la cîte unul! Nici şaormeriile de la Prosper nu-mi par c-ar merge mai bine! Nici cea de pe Ferentari!
La Rondul Coşbuc, Dineş vinde – dar nu vinde atît de bine ca acum un an-doi… trei…
Nici măcar şaormeria de la Kogălniceanu – cea care vindea la preţul psihologic de trei lei – nu mai are coada aceea nebună în faţă. Şi a scumpit şaorma, o vinde cu patru lei…
Hmmm… oare ce se întîmplă? Să fi devenit concetăţenii mei dedicaţi vieţii sănătoase?
Nu – se întîmplă că, una peste alta, şaorma a cam devenit un fel de mîncare scump! Una e să-ţi iei o şaormă cu 10 lei, şi cu totul alta e să fii nevoit s-o plăteşti cu 15 lei, cu 18 lei! E MULT!
Consumatorul de şaorma s-a schimbat, cred. O fi devenit brand-consciuos? Că şaormeriile de firmă se extind în oraş şi o duc din ce în ce mai bine. A ajuns şaorma o chestie pe care-i musai s-o mîncăm scump doar în Mall şi-n Centrul Vechi?
Ce zicem – că dacă tot vrem să luăm o şaormă care deja e scumpă şi la noi în cartier, măcar să mergem un pic mai departe şi să luăm una de firmă?
