a doua zi liberă

… liniştit, oraşul nostru, zilele astea. Aşa mi s-a părut: mai liniştit ca în alte-nceputuri de ani. Mi-a plăcut cum s-a tras lumea la soare, prin parcuri.

Oamenii păreau sastisiţi de vizite, de mîncare multă şi nepotrivită şi de programele tv prăpădite – se vedea că se simţeau bine, ieşiţi din casă.

Ajunsei şi prin Cişmigiu: babe, moşi, căţei cu veste, familişti şi nefamilişti ciopor la patinoar; vin fiert, kurtoş, porumb pe grătar – cam asta era…

O groază de oameni cu bebeluşi. În aerul tare, cei mici dormeau de n-aveau treabă; doar uneori, cînd îi mai deranja Soarele cu vreo rază obraznică, deschideau cîte-un ochişor albastru, mic cît o mărgică.

Nu m-am putut abţine să nu-njur noua clădire din dosul Conservatorului; pe lîngă faptul că am văzut fabrici de conserve mai elegante, locul ei nu e în centrul oraşului nostru – ci cam de pe la Periş-încolo…

Mi-era greu să cred c-aş mai putea găsi ceva prin Cişmigiu care să mă facă să mă simt bine la loc; dar uite că am avut mare noroc – am găsit.

Ştiţi deja că parcul ăsta e plin de comori; ştiţi deja cît de mult îmi plac stîlpii şi felinarele vechi .Nu ştiu cum de n-am văzut lampa asta veche pînă acum, dar e bine c-am văzut-o: mi-a înveselit ziua!

… pe bune!