E Decembrie. Facem cadouri, mergem la cumpărături, mîncăm bine, plecăm în vacanţe.
Orice Decembrie de dinainte de ’89 era un moment sumbru, al umilinţei şi a deznădejdei.
Găseai ce să pui pe masă. Dar cît de greu găseai? Cine a uitat de sarmalele făcute cu salam în loc de carne, de telefoanele fără noroc la Casa de Comenzi, de cozile la bomboane, portocale, ouă!
Cine a uitat de sentimentul ăla care te cuprindea cînd îţi dădeai seama că mai sînt 30 de oameni în faţa ta şi că nu mai sînt 25 de pungi de tacîmuri? Trebuie să fi trăit atunci, ca să înţelegi. Cine a uitat cum rămîneai în continuare la coadă, deşi marfa se terminase, pentru că sperai să mai aducă peste cîteva ore?
Cine a uitat satisfacţia de a te plimba pe stradă cu o sacoşă din care se vedeau nişte pungi cu gheare, chiar vreo patru suluri de hîrtie igienică, sau un salam întreg?
Cine mai ştie că pînă şi ţigările se aduceau odată pe săptămînă? Că uneori Pepsi se aducea la Aprozar? Că uleiul ţi se turna din butoiul soios în sticla de-acasă, că zahărul era pe raţie? Că nenorocitele alea de cozi nici nu se mai făceau la stradă – ca să nu vadă nea Nicu cînd trecea pe acolo – ci la uşile de aprovizionare din dos ale magazinelor?
De benzina la care puteai face două zile coadă, aţi uitat? De dacia la care trebuia s-aştepţi patru ani de zile?
De pîinea care nu se găsea, de ciocolata care nu se găsea, de medicamentele care nu se găseau, de berea care nu se găsea, de cărţile care nu se găseau, de hainele care nu se găseau, de buteliile care nu se găseau?
… unii nici nu ştiaţi astea. Eraţi mici. Sau nici nu eraţi. Poate v-au povestit cei mari – şi nu i-aţi crezut. N-am nimic cu voi; mă bucur că nu ştiaţi, că n-aţi avut de-a face cu vremurile alea, că ai voştri au încercat din răsputeri să vă protejeze atunci.
Dar voi, ăia care aţi uitat – staţi un pic; gîndiţi-vă, amintiţi-vă! E Decembrie. Faceţi cadouri, mergeţi la cumpărături, mîncaţi bine, plecaţi în vacanţe. Aţi uitat… Aţi uitat!
—————-
… continuăm.
