La începutul anului 2010 am fost contactat de Andrei Slavuteanu, iniţiatorul portalului Bucurestii vechi si noi, pentru a lucra la un proiect de reconstituire virtuală a Mănăstirii şi turnului Colţei. Din echipa iniţială făcea parte şi Radu Oltean de la Art Historia, cel care mi-a furnizat toate informaţiile necesare pentru a realiza o reconstituire cât mai fidelă. Radu mi-a pus la dispoziţie imagini de epocă, planuri şi secţiuni ale bisericii şi propriile sale imagini reconstituiri. Ulterior s-au alăturat echipei Raiden de la Rezistenţa Urbană şi Florin Nicola, ei ocupându-se de realizarea unui film.
Din păcate proiectul s-a blocat, dar am decis să vă prezint partea pe care am lucrat-o eu. Evident că imaginile prezentate nu sunt la aceeaşi calitate la care ar fi trebuit să realizăm proiectul iniţial. Cel mai corect ar fi să consideraţi această prezentare doar o privire asupra unor elemente încă în lucru. Eu sper că la un moment dat vom finaliza măcar acest prim episod din cea ce ar fi trebuit să fie o întreagă serie despre clădiri celebre dispărute.
Am realizat o imagine a modului în care am lucrat reconstituirea, pornind de la volumul simplu al bisericii Colţea şi ajungând la finalizarea întregii incinte, completate de turnul Colţei. Proiectul a vizat reconstituirea primei forme a incintei şi a turnului.
Pentru început voi prezenta pe scurt istoria mănăstirii şi turnului Colţei. Acestea au fost realizate la începutul secolului 18 de către spătarul Mihail Cantacuzino, lucrările fiind finalizate în 1715. În incinta mănăstirii a funcţionat primul spital din Bucureşti. Cutremurul din 1802 va afecta atât incinta cât şi turnul. Vechea incintă a mănăstirii este demolată începând cu 1835 şi se realizează o nouă incintă care păstrează funcţiunea principală de spital. În perioada lui Cuza se adaugă turnului un etaj din lemn,apoi fiind transformat în foişor de foc. În cele din urmă turnul va fi demolat complet în 1888, această demolare făcând parte din măsurile radicale din timpul mandatului la primărie al lui Pache Protopopescu.
În spatele spitalului este construită în 1860 policlinica Colţea, demolată de puţin timp, iar actualul spital este construit între 1867-1888. Informaţii detaliate şi imagini de epocă găsiţi la Radu Oltean pe Art Historia, Emanuel Bădescu (seria sa de povestiri despre Bucureşti 1, 2) şi reconstrucţia din Luna Bucureştilor 1935, realizarea arhitectului Octav Doicescu.
Să revenim la proiectul reconstituirii cu primele imagini ale ansamblului mănăstirii Colţea şi a turnului.
Imaginea aeriană cuprinde întreaga incintă dreptunghiulară a mănăstirii. Incinta avea un ax longitudinal de simetrie, biserica fiind situată în mijlocul curţii interioare. Clădirile care formau incinta aveau şi rol de protecţie, ca în cazul multor structuri fortificate.
Accesul principal era amplasat în axul de simetrie, pe sub turn. Probabil exista şi un acces secundar, dar nu există informaţii despre amplasamentul acestuia.
Curtea interioară era dominată de clădirea bisericii, la început fiind păstrate şi câteva cruci ale vechiului cimitir al primei biserici ctitorită de Colţea Doicescu. Probabil că amenajarea spaţiului nu era atât de “riguroasă”.
Curtea mănăstirii nu avea dimensiuni foarte mari, dar era spaţiul de legătură al tuturor corpurilor de clădiri care o formau. Existau accese directe către acestea, fie că era vorba de corpurile spitalului, cele religioase sau cele utilitare.
Probabil întreaga curte era înconjurată de acest portic format de coloanele ce susţin etajele superioare şi acoperişurile construcţiilor. Acest portic era un spaţiu de tranziţie între deschiderea curţii şi interioarele cu funcţiuni diferite.
Turnul mănăstirii a fost mult timp cea mai înaltă structură dintr-un Bucureşti ce avea majoritatea construcţiilor doar pe parter. Înălţimea sa a fost şi motivul pentru care a fost folosit ulterior ca foişor de foc.
Părţi din turnul Colţei au fost folosite la reconstrucţia bisericii Colţea, elemente din balustrada originală fiind integrate în pridvorul bisericii. Radu Oltean a publicat pe Art Historia imagini cu două console de piatră descoperite la biserica Stavropoleos. Acestea făceau parte din elementele structurale care susţineau balustrada ornamentală.
Pentru a vedea poziţia exactă a mănăstirii şi turnului Colţei am ales să suprapun pe planurile cadastrale de la 1847, 1911 şi cel actual imaginea acestora. În acest fel puteţi vedea poziţia mănăstirii în raport cu evoluţia zonei centrale a Bucureştiului.
Pe planul de la 1847 se observă că mănăstirea ar fi fost încă aliniată la strada Colţea, în acel an doar turnul Colţei se păstrase din incinta iniţială. Pe planul de la 1911 vedem strada lărgită, iar mănăstirea ar fi fost amplasată pe actualul spital Colţea, deja construit. În cazul suprapunerii pe planul cadastral actual putem vedea că mănăstirea ar fi ocupat aproape jumătate din bulevardul Brătianu, turnul Colţei fiind amplasat, cel mai probabil, chiar în mijlocul acestei artere importante.
Cum ar fi arătat bulevardul Brătianu dacă nu s-ar fi demolat turnul Colţei?
Am suprapus pe o imagine aeriană a zonei reconstituirea turnului Colţei (sursa imagine fundal Google Earth). Amplasamentul ar fi fost foarte aproape de axul bulevardului Brătianu şi probabil că păstrarea acestui fost simbol al oraşului ar fi constituit un element suplimentar de atractivitate. Bucureştiul a avut însă întotdeauna un mod aparte de a se dezvolta, fără a încerca să-şi păstreze măcar elementele emblematice.
