Bulevardele Nicolae Balcescu si G-ral Gheorghe Magheru leaga Piata Universitatii de Piata Romana, definind axa nord-sud a Capitalei. Odinioara populate de vile somptuoase si case normale cu gradini generoase, aceste doua artere au cunoscut, in anii ’30 ai secolului trecut, un avant imobiliar fara precedent, devenind astfel avanpostul arhitecturii moderniste (cu diverse influente) in Bucuresti. Pentru localnicii epocii, New York-ul nu fusese nicicand mai aproape, in timp ce varstnicii dezaprobau ferm dezvoltarea rapida pe verticala a acestor doua artere.
Recent, am avut ocazia, prin amabilitatea lui Vlad Giurgiu, sa fotografiez de sus aceste bulevarde, exact la jonctiunea lor – intersectia cu strada C. A. Rosetti. Desi vremea nu a fost favorabila, pozele au valoare documentaristica incontestabila, ele reprezentand un stop-cadru actual intr-un peisaj bucurestean in continua schimbare. –>;
Bulevardul Balcescu la Biserica Italiana. Cazul acestui frumos lacas de cult dovedeste ca se puteau petrece magarii urbanistice si inainte de comunisti. Practic, dupa ce a fost incadrata initial de Palatul Societatii „Actiunea Economica a Romaniei” (dreapta), apoi de un bloc modernist (stanga), accentul pe verticala dat de campanella semeata a fost anulat prin constructia unor blocuri inalte pe strada Vasile Conta, in spate.
Privind in lungul b-dului Balcescu spre Piata Universitatii, se observa sirul de cladiri din stanga: plomba cincizecista de pe locul casei ce adapostea Sindicatul „Sanitas”, blocul Victoria, blocul modernist care bordeaza biserica Italiana, biserica Italiana, Palatul Societatii „Actiunea Economica a Romaniei”, un imobil de raport art-deco terasat, blocul Sun-London (colt cu str. Traian Vuia), bloc curbat pe celalalt colt cu str. Traian Vuia, plomba Dalles, blocul Creditul Minier, Hotelul Intercontinental si, pe fundal, Spitalul Coltea (cu cupolele laterale disparute dupa razboi refacute recent).
O fotografie similara din mai 1937, facuta de Willy Pragher de la ultimul etaj al blocului Malaxa-Burileanu (coltul cu str. Rosetti), arata stadiul de dezvoltare de atunci al bulevardului Bratianu (actual Balcescu). Biserica Italiana nu era bordata in stanga (pe locul blocului actual era o casa mai modesta, cu curte), Palatul Societatii „Actiunea Economica a Romaniei” avea inca intacte turnuletele (pierdute in 1977 la cutremur), plomba Dalles nu exista (a fost ridicata in 1959), nici Intercontinentalul (ridicat la inceputul anilor ’70).
Un cadru mai apropiat serveste mai ales constientizarii transformatii drastice prin care a trecut Palatul Societatii „Actiunea Economica a Romaniei” dupa refacerea de dupa cutremurul din 1977. Fatada principala a acestei cladiri a pierdut mult din aspectul initial impunator.
Iata si o fotografie cu Spitalul Coltea, o reabilitare recenta reusita, desi curtea principala este un mare kitsch. De remarcat in planurile secunde biserica Sf. Gheorghe-Nou, Biblioteca Nationala „Samsung” (asa scrie pe ea) de pe b-dul Unirii, Camera de Comert de la Podul Marasesti, precum si turnurile Asmita Gardens de pe Splaiul Unirii (la Podul Mihai-Bravu).
Perspectiva strazii C. A. Rosetti, cea care separa bulevardele Balcescu si Magheru. In stanga, frumosul bloc de colt care adaposeste cinematograful Scala, iar in dreapta, blocul Scala II – ridicat dupa ce originalul s-a transformat intr-un morman de moloz la cutremurul din 1977.
Priveliste similara din mai 1937, tot de Willy Pragher, tot de la ultimul etaj al blocului Malaxa-Burileanu, arata aceasta intersectie in plina innoire. Vechiul lasa loc noului: casa cu un singur cat de pe colt era demolata pentru a se construi blocul Scala I (actualmente disparut). Mai departe, pe partea stanga, in continuarea blocului cu Cinema Scala pe str. Rosetti, vedem frumoasele vile disparute in anii ’50, ’70 si 2000 pentru a face loc unor alte constructii (intersectia strazilor C. A. Rosetti si Pitar Mos).
Nu puteam rata un cadru cu vedeta acestor saptamani, blocul nou-nout care copiaza fidel fostul edificiu de pe b-dul Magheru nr. 1: blocul Jawol-AEG, demolat si reconstruit. In prezent, este cladire de birouri si poarta denumirea Magheru One. Pe fundal, siluete notabile sunt Hotelul Howard Johnson (fost Dorobanti) din Piata Romana si Hotelul Ambasador de pe b-dul Magheru.
Un cadru mai larg cu intersectia Magheru-Rosetti-Balcescu. Daca pe stanga recunoastem surogatul blocului Jawol-AEG, pe dreapta, flancul de cladiri se prezinta asa (incepem de aproape si mergem spre Romana): blocul Victoria, plomba cincizecista, blocul Scala II, blocul cu Cinema Scala, Garajul Ciclop, Hotelul Ambasador, blocul ARO-Patria, blocul ITB (sau Bucuresti-Berlin).
Poza mea favorita din tot setul – Hotelul Ambasador (inaugurat in anii ’30 de Regele Carol al II-lea, Garajul Ciclop (ridicat de familia Bragadiru) in paragina, Cinema Scala.
Un cadru asemanator, luat de Willy Pragher in octombrie 1941, in plin razboi, in lungul b-dului Take Ionescu (actual Magheru). Diferentele sunt notabile (incepem tot din dreapta): blocul Scala I avea deja crapaturi de la cutremurul din noembrie 1940. Se observa usor cat de frumos arata blocul cu Cinema Scala fara termopane, cearsafuri cu reclame si aparate de aer conditionat. Curbura este mult mai evidenta aici, desigur ca scrisul art-deco nu mai exista. Garajul Ciclop, cladire art-deco, arata exceptional, la fel si Hotelul Ambasador, iar blocul ARO avea in varf literele art-deco inlaturate ulterior de comunisti.
Imi place mult volumetria Hotelului Ambasador, unul dintre cele mai frumoase edificii de factura art-deco din Bucuresti.
Pentru final, am pastrat un melanj arhitectonic bucurestean. Toate epocile stranse la un loc! De la cupola inconfundabila a Academiei de Studii Economice la blocul saizecist cu coloane, mai departe la turnul art-deco al ASE-ului din str. G-ral Cihoschi si pana la noul Crystal Tower de pe b-dul Iancu de Hunedoara, aceasta este esenta Bucurestilor mileniului III. Cate putin din toate, cat mai eclectic cu putinta si fascinant de aglomerat.
Inchei spunand ca bulevardele Balcescu si Magheru merita privite si din perspectiva istorica, nu numai ca niste artere aglomerate, zgomotoase si poluate cu cladiri subrede pe ele, desi pentru multi bucuresteni aceasta impresie este foarte greu, daca nu imposibil de schimbat.
Multumesc inca o data lui Vlad Giurgiu pentru oportunitatea de a poza de sus.
