Emil Bodnăraş (în civil) în 1944. Fototeca online a comunismului românesc
Am rămas uimit de părerile liderului comunist român Emil Bodnăraş faţă de Basarabia şi Uniunea Sovietică. Mai ales că aceste păreri îi erau prezentate ambasadorului american la Bucureşti, Harry G. Barnes. Îmi permit să fiu perfect de acord cu tot ceea ce îi spunea Bădnăraş ambasadorului american în anul 1974, conform raportului diplomatic american din care puteţi citi mai jos un fragment în limba română.
Emil Bodnăraş rămâne un mister. Absolvent al liceului militar de la Câmpulung Moldovenesc, şef de promoţie al şcolii de ofiţeri, absolvent de drept, în anul 1932 a dezertat şi a fugit în URSS cu nişte documente militare. Acolo s-a împrietenit la cursurile unei şcoli de spioni cu Kang Sheng, viitorul şef al serviciilor de informaţii chineze. Bodnăraş a jucat un rol important în lovitura de stat de la 23 august 1944, dar şi în scoaterea trupelor sovietice din România în 1958 şi multă vreme a dirijat România din umbră. Înainte de moarte a construit o biserică în satul său natal din Bucovina, Iaslovăţ, unde a şi cerut să fie înmormântat. A fost probabil cea mai misterioasă figură din panteonul comuniştilor români. Părerile lui despre Uniunea Sovietică şi Basarabia nu sunt exprimate doar pentru urechile ambasadorului american, în 1965 aceleaşi păreri îi erau prezentate lui Brejnev de Ceauşescu.
Data şi locul: mai 17, 1974, 09:99-11:25 AM, Consiliul de Stat, Bucureşti, România
Subiect: tur de orizont asupra subiectelor politice
Vizita de curtoazie a Ambasadorului, prima lui întâlnire cu Bodnăraş a durat aproape două ore şi jumătate timp în care liderul numărul doi al României a atins aproape toate preocupările cheie ale politicii externe româneşti, de multe ori cu o deschidere surprinzătoare. Afişând un sens real şi detaliat al istoriei, Bodnăraş, în vârstă de 71 de ani, a deschis conversaţia cu un monolog de 20 de minute despre lupta milenară a României pentru existenţă naţională – temelia, după cum spune el, a “socialismului” românesc de azi. Bodnăraş era lucid şi plin de forţă, uneori lovind masa pentru a-şi sublinia spusele. După ce se aventura într-o anectodă sau o paranteză, nu a eşuat niciodată în a readuce discuţia asupra subiectului în moduri care au dezvăluit faptul că oratoria sa avea un scop ilustrativ.
Mentalitatea “imperialistă” a sovieticilor. Aşa cum a făcut şi cu senatorul Scott în urmă cu câteva săptămâni, Bodnăraş s-a referit în mod repetat la teza sa că actuala conducere sovietică este profund îmbibată cu o mentalitate “imperialistă” care are foarte puţin de-a face cu “socialismul” real. Aşteptând efectele expresiei sale, a spus că chinezii au perfectă dreptate când îi descriu pe conducătorii sovietici drept “noii ţari”: a reamintit de Testamentul lui Petru cel Mare spunând că Moscova pare să îl urmeze întocmai, mai ales în ceea ce priveşte expansiunea în Orientul Apropiat. Bodnăraş şi-a exprimat părerea că în vreme ce un gentleman englez sau un communist chinez se ţine de cuvânt, nu ar fi de ajuns un întreg raft de dicţionare pentru a obţine precizie din partea sovieticilor atunci când vine vorba de negocieri şi acorduri.
Vorbind despre scena politică internă a URSS, a caracterizat regimul sovietic drept similar cu vechiul sistem ţarist al guberniilor în care provinciile captive erau dominate în principal prin forţa brută militară ca şi prin satrapi ruşi impuşi. Când Ambasadorul a menţionat că a făcut cercetări istorice referitoare la chestiunea Basarabiei în 1917-1918 şi a întrebat de starea acestei regiuni în prezent, Bodnăraş a vorbit îndelung despre cum o parte a populaţiei româneşti din Moldova sovietică a fost deportată şi mituită să plece în Asia Centrală, însă a reflectat că în prezenţa mijloacelor moderne de comunicaţie (părând să includă aici şi transmisiile din România) devenea din ce în ce mai greu pentru Moscova să izoleze popoare precum moldovenii (românii), despre a căror identitate spune că este încă intactă. Bodnăraş a deplâns soarta tragică a tătarilor din Crimeea, care au fost deportaţi în Asia Centrală de Stalin “în două nopţi” cu teribile pierderi de vieţi omeneşti. Din nou a atins mitologia sovietică destinată motivării rapturilor Moscovei, citând divizarea Germaniei în două “aşa-numite” naţiuni ca fiind comparabilă cu încercarea de a descrie Moldova ca fiind ceva diferit de România.
