… pe cel cu gipan l-a durut în cur cînd şi-a pus maşina la un metru de marginea trotuarului; însă cei care şi-au legat biclele de gard au făcut-o dinadins, doar ca să incomodeze maşinile nevoite să treacă prin acest loc.
Merg cu bicicleta (şi se fac mai bine de 25 de ani de cînd merg cu ea legal pe drumurile publice) şi îmi place.
De asemenea, conduc şi merg şi pe jos. Le fac pe toate – am o idee despre toate.
De la un timp, văd că bicicliştii umblă se ne cîştige simpatia. Mai mult respect în trafic, benzi dedicate făcute cu cap – chestii de-astea. Da!
Pe undeva, ceva e greşit. Văd bicicliştii încercînd să convingă şoferii că trebuie să le facă loc. Dar cred sincer că nu pe şoferi trebuie să-i convingă; şi nici pe poliţişti, nici pe primari.
E vremea ca bicicliştii să încerce să se facă simpatici şi pietonilor.
Sînt mai bine de un milion şi ceva de maşini în Bucureşti, şi acuzăm des că traficul e oribil. Nu-i chiar aşa. Numărul şoferilor civilizaţi e foarte mare; şi nu toţi motocicliştii sînt inconştienţi, nu toţi loganiştii-s frustraţi şi ţărani, nu toţi ăi cu gipan îs mitocani, nu toţi ăi cu număr de Bulgaria-s cocalari: ştiţi bine. Dacă am fi chiar atît de mulţi mitocani în trafic, chiar am ajunge să ne împuşcăm la fiecare semafor. Da! poate în fiecare săptămînă facem cîte-un schimb de puli în gît cu altcineva – dar nu e o nenorocire.
Vreau să spun că bicicliştii nu-s tocmai vînaţi şi chinuiţi pe străzile oraşului nostru. Că, deocamdată, şoferii îi respectă şi chiar îi simpatizează.
E, repet, vremea ca bicicliştii să încerce să se facă simpatici şi pietonilor.
Să nu se mai bage pe trotuarele aglomerate, să nu mai dea peste babe şi moşi, să nu mai sperie copiii mici, să nu mai gonească prin parc cu 40 la oră.
Singura postură din care-i urăsc pe biciclişti e cea de pieton: vorbesc foarte serios.
Începeţi de-aici, dacă vreţi să primiţi mai mult: fiţi cetăţeni buni prin felul în care mergeţi pe bicicletă, nu doar pentru că v-aţi suit pe bicicletă.
