Să ai ocazia să vezi Bucureştiul prin ochii unui copil e o mare, mare şansă. Am fost şi eu copil – şi ţiu minte cît de mult mi-a plăcut oraşul ăsta încă de la vîrsta la care nici nu ajungeam să văd bine-afară pe geamul autobuzului.
Mă-ntreb cît de mult i-o place fetei mele Bucureştiul; desigur – n-are de ales; n-are cum să facă comparaţii; dar întrebarea rămîne.
Fiindcă-i fata mea, fireşte că ştie deja bine o mare, mare parte a oraşului. Nu doar parcurile; ci şi centrul – cred c-ar fi în stare s-ajungă singură din Romană la Unirii şi să-şi ia şi o gogoaşă, în drum.
Nu-s printre ăia care cred că părinţii trebuie să fie sclavii copiilor: mi-e milă de cei care ajung să meargă doar în parcuri, locuri de joacă, la concerte de copii, expoziţii de desene – doar cu gîndul că aşa se simt bine cei mici. Nu-s pe placul meu nici ăia care-şi tîrîie copiii după ei şi la bancă, şi la fiecare coadă la impozit, şi la orice ieşeală. Dar – oricît de mult ar vrea cineva să se creadă aşa, nimeni nu-i prefect; nimeni nu-i scutit de vreo greşeală cînd îşi creşte copilul.
Mie-mi place Bucureştiul, îl ştiu şi mă pricep să trăiesc cu el; aşa că-mi pare natural să folosesc şi asta în educaţie.
Aşa că Bucureştiul meu de azi e are Ateneul – grozav loc de alergătură şi de privit porumbei; are statuia Regelui Carol – mare cal, n-ai ce zice!; are ţeapa lui Ghilduş – căreia vocea nevinovăţiei îi spune chifteaua spaţială; are librăria Kretzulescu – de ce nu mai e cartea aia cu pisică în geam?; are biserici – aprindem şi aici o lumînare; are vitrine cu Hello Kitty – sa-mi iei şi asta, şi asta, şi asta; are metrou, autobuz, troleibuz, tramvai – mergem pînă-n Piaţa Victorieri?; are scări – urcăm pe-aici şi coborîm pe dincolo; are gogoşi, covrigi, prăjituri, scovergi; are parcuri – şi ciorile astea se duc să se doarmă-n Cişmigiu; are spectacole şi concerte – ăştia sînt Masca; are excavatoare, compresoare şi basculante – asta galbenă era şi la noi pe stradă; are magazine cu rochii de mireasă – cînd o să fiu mare aşa vreau: e un Bucureşti tare, tare interesant, ce să vă zic!
