Consulatul Italiei este peste drum, după intersecţia cu strada Barbu Ştefănescu Delavrancea. A fost o poză din categoria celor „riscante”, din cauza numărului mare de jandarmi vigilenţi. Ce mă bucură e că au renunţat la gardul ăla de tablă iar acuma chiar putem vedea clădirea din stradă:
Lângă consulat, pe strada Barbu Ştefănescu Delavrancea, un frumos imobil modernist :
Vis-a-vis de consulat, un imobil vechi. Pânza neagră m-a dus cu gândul la „doliu”, nu glumesc, dar după aia am aflat că era o filmare în momentul acela şi m-am liniştit:
Alături era un imobil interesant, care din păcate a fost demolat, după 2009:
Puţin mai încolo pe stradă, încă un teren viran. În noiembrie 2011, când am trecut pe acolo, locul îmi dădea o senzaţie de nefamiliaritate: ştiam clar că fusese ceva acolo înainte, mai ales că vedeam urmele demolării în peretele din faţa mea. Puteam să văd clar conturul camerelor după rândul de cărămizi.
Anul acesta când am revenit, se lucra de zor pe terenul respectiv:
Curios din fire, am aruncat o privire să văd ce se va ridica în loc. Nu arată rău, dar în opinia mea, nu justifică demolarea celor 3 imobile, dintre care 2 erau de valoare:
Cea mai mare oftică de-a mea ar fi fost lipsa fotografiilor cu imobilele puse la pământ, dar din fericire, am găsit pe Panoramio două poze făcute de MARIVS IMPERATOR, un mai vechi cititor al Rezistenţei.
Prima clădire este de la începutul secolului XX şi se găsea într-o stare deplorabilă:
A doua este de la sfârşitul anilor ’30, ridicată în stil maur:
Google Street View m-a ajutat să îmi amintesc şi de al treilea imobil din acea curte, unul mai modest:
Între 2010 şi toamna lui 2011 aceste case au fost demolate. Din păcate am fost prea ignorant să mă bucur de ele cât erau în picioare şi o fac acum, privindu-le pozele.
Pe partea opusă, liceul Tudor Vianu, o construcţie impunătoare în stil neo-românesc, ridicată în 1918.
În 2008, a fost renovat ca la carte, primind un acoperiş nou şi termopane ca să ţină de cald (din moment ce experienţa din iarna anului 2006,când centrala nu a funcţionat, a fost cruntă) :
Ce dacă tâmplăria originală era verde ?? Dă-o încolo de tâmplărie, punem puţin termopan alb, că aşa e la modă. Aşa a gândit conducerea şi rezultatele le puteţi vedea.
O vilă mi-a atras atenţia, în cei patru ani, când veneam sau plecam de la liceu. O vedeam de fiecare dată când mă uitam înspre parcarea dinăuntrul curţii. În noiembrie 2011, când am trecut prin zonă, era vizibil afectată de trecerea anilor:
Din fericire, proprietarii au renovat-o, astfel că acum, în noiembrie 2012, arată foarte bine. Au făcut treabă bună:
Ultimele două case de pe stradă se prezintă decent. Pe casa din dreapta scrie Villa Magda :
Şi hala din Piaţa 1 Mai îmi aduce multe amintiri…şi multe pizza devorate la Don Daniel:
La doi paşi de hală, pe strada Clucerului, altă stradă pe care m-am plimbat intens, am descoperit lipsa unei vile pe care o ştiam destul de bine. În aprilie 2011 am surprins rănile rămase în urma demolării:
Vila în cauză era aceasta:
Acum, acolo se construieşte un hotel :
Şi, aşa cum au trecut aceşti patru ani, vor mai trece mulţi alţii. Cine ştie ce alte imobile vor mai pica. Este cazul să ne bucurăm de frumuseţea celor existente cât încă mai sunt în picioare, pentru că vechiul Bucureşti dispare pe zi ce trece.
