Când vine vorba de minorităţi naţionale românii se gândesc imediat la unguri, iar dezbaterea se poartă în jurul acestei probleme. Rareori ne uităm peste gard la vecini, să vedem ce se întâmplă şi pe la alţii.
Zilele acestea în Bulgaria este puţină agitaţie din cauza unor tineri care s-au fotografiat într-o postură lipsită de respect faţă de nişte eroi naţionali bulgari (via Novinite). Imaginea ajunsă pe Facebook a provocat cereri de anchetă. Iniţial s-a spus că tinerii sunt ţigani, apoi s-a descoperit că sunt turci.
Şi acum să vedem cum s-au purtat bulgarii cu minoritatea turcă nu cu multă vreme în urmă. În 1984 autorităţile de la Sofia au început să schimbe numele turcilor în nume creştine cu rezonanţă slavă. Turcii au încercat să reziste, însă satele erau ocupate cu armata şi poliţia, fiind înregistraţi câţiva zeci de morţi în decursul ciocnirilor care au durat până în 1989. La începutul acestui an au avut loc mai multe demonstraţii ale etnicilor turci, mulţi au intrat în greva foamei. Autorităţile au intervenit în forţă, rezultatul: alţi 50 de morţi (oficial 7). Pe 29 mai 1989 preşedintele Bulgariei Todor Jivkov a ţinut un discurs în care a spus: cui nu-i place în Bulgaria, n-are decât să plece. Şi aşa a început „Marea Excursie” a turcilor din Bulgaria: 300.000 de turci au primit paşapoarte şi trimişi să viziteze Turcia. Au avut la dispoziţie 24 de ore să îşi facă bagajele.După căderea comunismului doar 150.000 de turci s-au mai întors.
Acum comparaţi ce au păţit turcii din Bulgaria cu ce au păţit ungurii din România.