Grea toamnă pentru prietenul nostru Nicuşor Dan. S-au terminat corijenţele, subiectele la bac au fost explicate pe larg în presa centrală – ce să mai facă oare tînărul nostru matematician pasionat de salvarea Bucureştiului?
Ce să mai facă ca să poată apărea-n ziar, fireşte: la ce-altceva v-aţi fi gîndit?
Luînd exemplu de la idolii audienţelor Monica Tatoiu şi Dan Diaconescu, Nicuşor Dan s-a aplecat către un subiect fierbinte; anume nenorocirea care s-a-ntîmplat cu blocul acela din Confort City care-a ars. Nicuşor Dan, urcat cu picioarele pe soarta oamenilor rămaşi pe drumuri, îşi dă cu părerea despre cine e vinovat – că de părerea lui e nevoie, aşa cum e nevoie de părerea mea sau de-a lu’ nenea Costică de la birt.
În cazuri dintr-astea, dacă nu eşti pompier, inginer în construcţii sau cine ştie ce specialist – taci.
……..
Dar sînt cazuri în care nu ar trebui să taci; cînd aportul tău la rezolvarea unei probleme nu-i de neglijat. În aceeaşi zi în care a fost incendiul, Primarul nostru şi-a dat cu părerea că nu mai poate subvenţiona preţul căldurii: o chestie nasoală, de care taman el ne asigurase cu ceva vreme-nainte că nu se va-ntîmpla.
Poate şi voi v-oţi fi uitat la filmele americane. Ştiţi ce se-ntîmplă cînd Primarul mare, rău şi urît spune că nu are bani pentru oameni, nu? Eroul filmului – cel mic, bun şi drăguţ – se duce acasă, ia un plaivaz şi-o socotitoare şi pînă a doua zi dimineaţă demonstrează atît Primarului, cît şi presei că nu; că nu e nevoie ca oamenii să fie afectaţi; că bani se pot găsi dacă luăm de colo atîta, şi-atîta de dincolo.
Ei, Nicuşor Dan ar putea demonstra că Primarul are bani pentru a subvenţiona căldura; matematică ştie, socoteli poate să facă, bugetele le cunoaşte destul de bine – de ce n-o face, deci?
……..
Ştiţi, Oprescu este duşmanul meu pentru tot ce face. Dar duşmanul duşmanului meu – adică Nicuşor Dan – nu mi-e prieten. Aceste două personaje sînt la fel, gîndesc la fel: oamenii? Dă-i dracu pe oameni!
