Primiţi sfaturi de zece ori pe zi: nu vă uitaţi la televizor. nu citiţi ziarul. nu ascultaţi la radio. nu pierdeţi vremea pe net – fiindcă e prea multă mizerie.
Da, este.
A fost, este, şi o să fie mereu. Dar trebuie să înţelegem că mizeria există deja; e acolo şi fără să vorbim despre ea.
Presa a încetat de mult să fie a patra putere în stat. E prima putere în stat. În statul în care nu avem încredere în Politică, în care nu avem încredere în Administraţie, în care nu avem încredere în Justiţie, sîntem nevoiţi să ne încredem în Presă.
Presa ne ajută; sau măcar ni se pare că-i aşa; şi uneori şi asta e de-ajuns. Bine-nţeles, ne cere – pentru ajutor – să ne arătăm chiloţii, sau măcar să ne uităm la chiloţii altuia; dar nimic nu e gratis.
Unde te duci cînd nu mai ştii ce să faci? La Măruţă, la Acces Direct, la Dan Diaconescu, la Dansez pentru tine, la Realitatea! Îţi pui viaţa în palmele unui reporter de la Libertatea, de la Cancan!
Cică-i prea multă mizerie în presă! Nu – e prea multă mizerie în viaţă. Ce să scrie presa? – despre cultivarea păstîrnacului, despre creşterea pitpalacilor, despre tencuitul pereţilor? Scrie despre noi: şi noi sîntem şi aşa cum ne arată presa, ca-ntr-o oglindă.
Mă seacă la creier titlurile alea cu “O să murim de foame la iarnă! Vezi cît se vor scumpi alimentele de bază!!!” – dar ştiu că sînt puse de nişte oameni care uneori iau bani mai puţini şi mai rar decît cei care le citesc!
Mă face să rîd un titlu de genul “Cutare, nu ţi-e ruşine de celulita pe care-o ai?” – cînd ştiu că-i poate scris de-o fată care ar da orice să aibă măcar celulita aia.
Nu mă mişcă cînd citesc cu negru pe galben “ŞOC! Jaf din banii noştri”, “Pînă cînd vă mai bateţi joc de popor?” sau “Sînteţi mai presus de lege!” – dar sînt atent; sînt pe fază; sînt gata să înţeleg de ce şi pentru ce se întîmplă lucrurile.
Da – toată presa e o mizerie. Dar avem nevoie de mizeria asta. Mizeria e informaţie, chiar dacă nu ne place. De la descoperirea unei amante presa ajunge – elementar! – la descoperirea nevoii de a avea bani negri pentru acea amantă. Şi tot – elementar! – presa ajunge să descopere în ce fel şi cu cine se fac acei bani negri.
… uneori rîd, urmărind presa. Alteori dispreţuiesc presa. Şi totuşi, respect presa.
Şi Doamne-fereşte să ajungi să ai nevoie să te ajute presa. Înseamnă că nimeni altcineva n-a vrut să te ajute.
