Editura Curtea Veche Publishing a lansat, marţi, volumul „Memoria stigmatelor” de Lăcrămioara Stoenescu, o carte dedicată României comuniste, în care din 1948 şi până la începutul anilor ’60 soarta unui om depindea mai ales de dosarul său politic.
Potrivit istoricului Adrian Cioroianu, decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, „Lăcrămioara Stoenescu conturează, cu pasiune, cu empatie sufletească şi cu o curiozitate proprie unui intelectual ce a trăit la rându-i experienţa stigmatului destinele a 22 de români – femei şi bărbaţi – a căror tinereţe a fost, în parte, un calvar aflat sub semnul Dosarului”.
„Fiecare destin, dintre acestea, e o poveste: cu doza ei de dramatism, de tragedie, de absurd şi de umor straniu. Unele episoade par azi incredibile – şi poate că tocmai acest fapt ne dă, mai profund, măsura absurdităţii pe care regimul stalinist din România a transformat-o în practică de guvernare”, afirmă Cioroianu, într-o prezentare a cărţii publicată pe site-ul editurii.
O faptă de opoziţie faţă de regimul comunist – a oricăruia dintre români, fie o persoană anume sau vreuna dintre rudele sale – era un păcat de neşters, un stigmat. „Dacă ai fi furat, violat sau omorât era altceva. Dar, ca arestat politic vei fi stigmatizat toată viaţa”, spune un om al regimului către unul dintre eroii acestui volum.
La lansare, din partea Editurii Curtea Veche, Doina Jela a afirmat că a treia carte a scriitoarei, inclusă într-un ciclu de volume dedicate purgatoriului memoriei comunismului, aduce la cunoştinţa publicului, din nou, această experienţă.
„Lăcrămioara Stoenescu a crescut în permanenţă, deschizându-se spre experienţa altora, extinzându-şi cercetarea”, a spus Jela, subliniind că acest volum „ţinteşte memoria stigmatului”, dirijându-şi intervievaţii spre această experienţă terifiantă a totalitarismului.
În opinia Doinei Jela, „o foarte fină cercetare”, cartea, care suplineşte efortul pe care societatea nu îl face, încearcă să păstreze amintirea traumei, fără ca aceasta să rănească în continuare prezentul, „într-un fel de psihoterapie”.
Scriitorul şi publicistul Tudor Octavian, coleg de facultate cu autoarea, a afirmat că volumul Lăcrămioarei Stoenescu îl face să-şi recupereze o parte din biografie, el însuşi, ca „fiu de cârciumar”, făcând parte din ceea ce a numit „acei centrifugaţi”, duşmani ai poporului.
„E o carte nu foarte uşor de citit, de care vă propun să vă apropiaţi!”, a îndemnat Tudor Octavian, precizând că intervievaţii Lăcrămioarei Stoenescu îşi povestesc viaţa fără niciun resentiment.
La finalul lansării, autoarea s-a mărginit să le mulţumească „subiecţilor” săi, prezenţi la lansare, personaje care se regăsesc aievea în paginile cărţii.
Născută la 22 februarie 1942 la Giurgiu, Lăcrămioara Stoenescu a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1969 şi a fost profesoară la Colegiul „Cantemir-Vodă” din Capitală.
A debutat în 2007, la Curtea Veche Publishing, cu volumul memorialistic „Copii – duşmani ai poporului”, fiind, în acelaşi timp, autoarea cărţii „De pe băncile şcolii în închisorile comuniste” şi a unor scenarii radiofonice după cartea „Copii – duşmani ai poporului”.
Colaborează la România Liberă, suplimentul Aldine, cu interviuri luate unor foşti deţinuţi politici, interviuri reluate în volumul de faţă.
Are în lucru numeroase proiecte legate de tema închisorilor comuniste şi a memoriei recente.
Sursa: Agerpres
