Tema spațiului pietonal din București este una care va fi mereu prezentă în toate discuțiile despre dezvoltarea orașului. Aparent, spațiul pietonal este soluția pentru orice problemă a orașului, chiar dacă de multe ori nu se știe exact cum și în ce mod se poate implementa practic. E o temă de discuție pentru oricine pentru că se pot folosi sloganuri populare. De câte ori nu ați auzit: „Strada e a oamenilor”, „Să redăm spațiul omului” sau chiar „Dăm afară mașina din oraș”. Trecând de scopul tuturor „să fie bine, să fie frumos” e cazul să vedem de la ce plecăm. Ce oferă astăzi orașul din punct de vedere al spațiului public pe care îl poți parcurge pe jos?
În această mică analiză m-am concentrat pe anumite tipuri de spații publice pietonale prezente în oraș. Ce fel de spații pietonale avem în oraș, spații care să fie accesibile, gratuite și poate cel mai important să fie amenajate? În articolul de astăzi voi prezenta locuri din categorile spații verzi (parcuri, grădini), piețe publice și străzi pietonale. Întrebarile principale sunt: Unde pot să mă duc eu, locuitor al Bucureștiului, la plimbare? Unde pot petrece în aer liber cel puțin jumătate de oră? Unde mă pot relaxa în cadrul orașului? Nu am pretenția că am reușit să le identific pe toate, poate unele să-mi fi scăpat.
Primul tip de spațiu în care ai acces liber este reprezentat de parcuri și grădini. În momentul în care bucureșteanul dorește să se plimbe, relaxeze sau să „facă ceva” în aer liber soluția salvatoare este un parc. Mai sus aveți o hartă a parcurilor și grădinilor bucureștene. Fiecare cerc reprezintă unul dintre aceste puncte de interes. Am împărțit parcurile în doua categorii. Prima categorie, reprezentată de cercurile de culoare verde închis, sunt spațiile care atrag populație din zone mari ale orașului, adesea din zone complet diferite. Parcul Herăstrău, Tineretului, Grădina Botanică, Cișmigiu sau Carol I sunt atracții pentru locuitorii întregului oraș. Deplasarea către acestea nu mai ține cont de distanță, ci poate de percepția publică, gradul de amenajare sau chiar dimensiune fizică.
Aceste parcuri sunt primele pe listă în cazul unor investiții ale administrației, sunt cele care benficiază de cele mai multe evenimente publice organizate și cele care sunt pline de vizitatori. La sfârșitul săptămânii sau în zilele de sărbatoare nu există loc liber în aceste parcuri. Aglomerația este un element care definește aceste zone. Se pune întrebarea dacă parcurile respective mai pot îndeplini acest rol de relaxare al vizitatorului?
Cea de a doua categorie este cea a parcurilor sau zonelor verzi amenajate care au o importanța redusă la nivelul întregului oraș (pe hartă sunt marcate cu cercuri de culoare verde deschis). În general acestea au o importanță la nivel de cartier sau chiar zonă mai mare. Diferențele majore sunt de suprafață, grad de utilizare și atracție și grad de amenajare. Aceste parcuri sunt în general cele administrate de primăriile de sector, spații care sunt folosite de riverani. Totuși o vizită la sfârșit de săptămână vă va prezenta aceeași aglomerație.
Se impune o concluzie intermediară. Bucureștiul are spații verzi amenajate, conform unor proiecte gândite sau nu, spații în care se cheltuie bani mulți. Gradul de utilizarea al acestor spații cred că a depășit demult un indice maxim de confort. Aglomerația este prezentă în toate aceste spații, acestea fiind singurele în care te poți plimba, ieși cu copii, animalul de companie sau desfășura orice activitate în aer liber. De ce iese lumea la plimbare aproape doar în parcuri? Există cel puțin o alternativă în cadrul orașului?
Prima dintre alternative ar trebui să fie piețele publice, amenajări urbane complexe ce pot îngloba mai multe funcțiuni. Aveți mai sus harta acestor piețe publice. În mod normal această hartă ar fi trebuit să fie goală. Spun asta pentru că nu există încă nici un singur spațiu public de tip piață, cu amenjări specifice. Nu avem în București o piață publică pietonală. Pentru că trebuia să trec ceva pe hartă am început să reduc „standardele” și să accept măcar un spațiu „cât de cât” amenajat. Am reușit astfel să identific câteva locuri ce cu greu pot fi încadrate în această categorie.
Una dintre surprize a fost că în afara inelului central de circulație am reușit să identific doar două spații: primul loc este amenajarea din fața primăriei sectorului 2 la Obor, iar cel de al doilea la Piața Presei Libere în noul spațiu generat de cele două blocuri de birouri de la intrarea Romexpo. Nu vreau să discut calitatea amenajărilor ci doar încerc să identific locuri care pot avea unele dintre atributele unei amenajări de genul acesta. Simpla amplasare a unor bănci, pergole sau ghivece nu „califică” locul respectiv ca piață publică. Au ieșit astfel din calcul toate aceste amenajări kitschoase din multe intersecții ale unor bulevarde din cartiere.
Privind în detaliu zona centrală a Bucureștiului am identificat câteva locuri care pot fi un punct de atracție sau petrecere a unui timp de relaxare. Majoritatea acestora sunt doar rezultate ale proiectării circulațiilor auto. Spațiul public liber dintre construcții și carosabil a beneficiat în unele cazuri de o amenajare. Astfel putem lua în discuție zona din fața Teatrului Național, Piața Roma din Centrul Istoric sau Piața Revoluției. În Centrul istoric s-a amenajat Piața SF. Anton, iar la Biserica Anglicană, lângă Parcul Icoanei, există o mică piațetă. Singurul spațiu care poate fi considerat piață publică este cel al Pieței Universității, cel de la statui, care a beneficiat de un concurs de amenajare. Rămâne de văzut ce se va realiza în realitate.
Una dintre explicații pentru aglomerația din parcuri este această lipsă a piețelor publice amenajate. Astfel de spații sunt cele care atrag, constituind pe de o parte puncte de interes sau doar spații de tranzit pe anumite trasee pietonale. Piețele pot conține mai multe funcțiuni complementare sau pot fi doar o legătură între elemente orașului. Știu că tradițional Bucureștiul nu a avut parte de asemenea amenajări, dar asta nu inseamnă că astăzi nu există astfel de cerere. Pe lângă problema numărului mic de astfel de elemente urbane ar trebui să ne pună pe gânduri și lipsa acestora din zonele cartierelor. Cum ar putea fi acestea revitalizate atât timp căt locurile publice nu există în interiorul lor. Punctele de atracție sunt situate doar în zona centrală și nu văd încă o strategie de dezvoltare care să reducă presiunea aceasta. Descentralizarea trebuie să se aplice și în cazul utilizării orașului.
Dacă la capitolul piețe publice contabilizarea a durat destul de puțin timp și a însemnat mai mult încercarea de a descoperi spații cu minime amenajări, în cadrul categoriei străzi pietonale lucrurile au fost destul de simple. În afara unei zone mici din Centrul istoric nu există alt pietonal public în București.
Am marcat pe harta din satelit a Centrului istoric toate străzile pietonale. Astăzi ne mândrim cu aproximativ 3,5 kilometri de circulație strict pietonală. Nu știu dacă este mult sau puțin, dar analizând aglomerația din timpul tuturor zilelor, dar mai ales seara, pot spune că este mult prea puțin pentru un oraș de dimensiunea Bucureștiului. Lumea nu vine în Centrul istoric pentru „istoric”, ci pentru că există baruri, cafenele și restaurante care crează o atmosferă plăcută. Este aglomerație mare, sunt încă multe zone în șantier, cladirile nu au fost refăcute, dar asta nu împiedică pe nimeni să nu meargă acolo. Nu este doar atracția centrului.
E nevoie de aceste spații publice pietonale în tot orașul. Cartierele sunt cele care suferă cel mai mult din acest punct de vedere, iar puținele amenajări realizate nu sunt de ajuns. O stradă pietonală poate fi realizată de administrație în Berceni, Ferentari sau Titan, nu doar în Centrul istoric. Chiar și acesta nu se rezumă doar la zona actuală, aceasta fiind definită pe un areal mult mai mare. Primăriile trebuie să amenajeze piețe în toate aceste zone ale orașului pentru o dezvoltare uniformă a întregului București. Aglomerația parcurilor și a Centrului istoric este doar un semnal că investițiile trebuie să fie făcute conform unei strategii la nivel general pentru oraș.
Această lipsă a spațiilor publice este una dintre explicațiile pentru succesul mall-urilor. Bucureștenii au un motiv în plus să meargă acolo atât timp cât opțiunile sunt limitate. În același timp investitorii nu vor băga bani în zone care nu au trafic. Traficul pietonal al unei străzi poate detemina un investitor privat să își mute magazinul dintr-un mall către o astfel de zonă. Gândiți-vă unde au magazinele marile lanțuri de vânzări. Centrul istoric este din acest punct de vedere abia la început, dar lucrurile se vor schimba. Rămâne doar ca administrația să își dea seama că lipsa unor investiții în spațiul public, de care este direct răspunzătoare, înseamnă pierderi economice și sociale.
P.S.: Pozele au Google Earth ca sursă pentru imaginile de fundal. Va urma un articol pe tema spațiilor de promenadă din București.
