Am fost uimit cand am descoperit aceste imagini. Ele au fost realizate de tatal meu din pura intamplare. Este vorba de intersectia strazilor Sf. Vineri cu Stelea Spatarul, cu perspectiva catre piata Sf. Vineri fotografiata in 1970 si (practic din acelasi unghi) in 1982. Completand setul cu o imagine din 2009, descoperim lucruri foarte interesante.
Spun ca fotografiile sunt realizate din pura intamplare pentru ca sunt, in ambele cazuri, capete de film. Tata obisnuia sa traga “in gol” primele si ultimele cadre de pe fiecare rola pe care o folosea. Capetele aveau sanse mari sa se strice la developare, mai ales in cazul tehnologiei de atunci.
Prima este imaginea din 1970, aproape straina pentru mine chiar daca m-am nascut, am copilarit si am trait 21 de ani pe Stelea Spatarul. Multe dintre case nu mai existau in anii 80, asa cum avem sa vedem in urmatoarea imagine. Primele doua case de pe stanga aveau sa fie inlocuite cu o piata (piata Decebal) si cu un pic parculet cu leagane. Casa (sau casele) din prim plan in dreapta, aveau sa dispara si ele, fiind inlocuite cu un fel de depozit de lazi alimentare imprejmuite cu un gard din scanduri.
In 1982 scena pare complet schimbata. In stanga vedem gardul ce delimita piata (stiu ca se vindeau borcane pentru muraturi si alte acareturi) iar peste drum parculetul cu leagane ce a luat locul casei din fotografia de mai sus. Vedem si gardul din scanduri ce a luat locul caselor din dreapta. Scena imi este foare familiara, in parculet ma jucam mai tot timpul iar in partea dreapta, dupa gard, construisem o cazemata din ladite de lemn. Nu stiu ce s-a intamplat cu casele daramate, destul de probabil sa fi fost distruse in timplul cutremurului din 1977. Lipsesc si cateva dintre cladirile din fundal.
Daca privim fotografia in detaliu, in zona centrala in departare, se pot distinge cateva cladiri din piata Sf. Vineri. Chiar si clopotnita bisericii cu acelasi nume demolata in 1987.
Astazi lucrurile stau asa cum stim. Piata Sf. Vineri este complet resistematizata. Demolarile s-au intins de aici pana la Timpuri Noi. Biserica nu mai exista, nici casele din fundal. Parculetul a fost invadat de buruieni, casa din extrema stanga devenita piata in anii ’80 a fost inlocuita de un magazin de birotica iar spatiul din dreapta a devenit parcare. Au aparut cateva reclame, fire si cabluri iar in fundal, blocurile comuniste domina peisajul.
Un singur lucru a ramas neschimbat, un stalp de electricitate, un fel de martor ingnorant al istoriei.