Motto: „Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia”.(Sf.Antonie cel Mare).
În timp ce Serviciile și Partidul se luptă pentru Putere, Biserica prinde puteri. Dar nu în direcția împăcării, a echilibrului sufletesc pentru Națiunea Română din nefericire, ci în direcția arbitrariului, a unilateralității și numai spre profitul ei financiar și nu spiritual. Pe negândite România devine un stat sacerdotal pe când varianta laică este tot mai slăbită de lupta facțiunillor politice pentru preluarea puterii.
Biserica s-a înconjurat cu un zid uriaș iar prin cele câteva porți rămase deschise filtrează accesul reguli de care nu știam să fi existat cu câțiva ani în urmă. Reguli care restrâng libertăți și impun necondiționat supunere.
Biserica Patriahului Daniel nu mai este biserica Poporului Român ci o uriașă fabrică de bani neimpozabili. Dar cel mai grav detaliu este că acestor bani nu li se dau și o direcție spiritualizată: învățământ, cultură, educație, azile, spitale, orfelinate. Acești bani sunt capitalizați pentru sporirea puterii camarilei bisericești și poate, cu mult mai grav, pentru finanțarea disputelor politice. Iar dacă se întâmplă asta în spatele nostru înseamnă că statul laic a încetat să existe!
Biserica are tot sprijinul serviciilor pentru sprijinul ei nestrămutat oferit acestora în decursul deceniilor iar credința ei a ajuns să fie legată de proiectele de putere ale serviciilor și nu de nefericirea poporului român! Prin Biserică, serviciile și partidul au terorizat poporul român timp de decenii și ce este mai grav, liderii bisericii ortodoxe române, din 1947 încoace, de la moartea suspect de rapidă a patriahului Nicodim, au executat fără șovăire pe toți preoții și episcopii ortodocși, care s-au opus comunismului sau nu tolerau – sufletesc vorbind, comunismul și obediența față de Partid. Dar, patriarhul Daniel și camarila lui fac parte din sistem și au transfromat biserica într-o prelungire anatomică a acestuia.
Biserica interzice – prin ultima ședință a Sf.Sinod, incinerația pentrui aceia care o doresc ante-factum, impunând astfel legi severe care se sustrag codului civil!! Dar atunci când ai de-a face cu molime periculoase, chiar și la scară redusă, se impune incinerarea cadavrelor, de pildă. Și atunci, sufletele acelea nefericite plecate în neant nu au dreptul pentru viața lor amărâtă, de o binecuvântare a ultimei plecări? Cum poate decide un patriarh muritor legile nescrise ale eternității? Nu-i este frică de ceea ce ar putea veni de acolo într-o bună zi?
Tot Biserica decide unilateral unde și cum să fi înmormântat, odată ce a închis definitiv posibilitatea actului de alegere privind incinerarea. Cimitirele private, unde odihna părinților tăi, a celor dragi ție este cu adevărat îngrijită și protejată de spoliatorii care fură și vandalizează în mod regulat astfel de locuri, vor fi lovite de anatemă. Curată Inchiziție! Constituția statului de drept numit România îmi oferă dreptul de a alege și în această ultimă privință. De unde dreptul unui patriarh muritor, cu pretenții de bazileu bizantin eșuat, de mă lipsi de libertatea de a alege? Un drept pentru care preoții primesc în schimb salariu de la bugetul statului, din banii plătiți de mine tot timpul vieții?!
Deciziile unilaterale ale Bisericii noastre, care ar trebui să fie o supusă slujitoare a poporului român și nu o întruchipare a unei atitdudini arogante, îi va îndepărta pe foarte mulți români de zidurile ei înalte și porțile ei ferecate și apoi să nu mire creșterea comunităților neoprotestante. Biserica ortodoxă română necesită urgent o „Schimbare la față”, și, deși în calendarul religios se află o astfel de sărbătoare, B.O.R. se face că gura nu-i miroase și nici usturoi nu a mâncat!
adrian majuru
