Uneori, in drumurile prin oras, este bine sa ne oprim in mijlocul iuresului cotidian al zgomotului si prafului. Sa ne oprim si sa „privim cerul”, cum zice un slogan mazgalit pe niste ziduri bucurestene. Nu foarte mult totusi, deoarece realitatea bucuresteana poate fi neiertatoare.
Pentru acest episod din „Perspective”, propun niste poze atipice pentru stilul meu, poze „de stare” – apusuri, mai reusit sau mai putin reusit capturate – din ultimii ani. Sa lasam imaginile sa vorbeasca: –>
Piata Universitatii si perspectiva spre b-dul Carol I, inghitit incet-incet de umbra.
Statuia Aviatorilor se inalta falnica in amurg, pe soseaua omonima.
Accentele de inaltime brazdeaza cerul Pietei Victoriei, pe inserat.
Strada Patriarhiei se pregateste de apus, gardul cel nou al Patriarhului rezista.
Soarele apune pe strada Uranus. Cadru cu vechiul dispensar care a scapat de demolare.
Biserica Sf. Spiridon-Nou in asfintit, inainte de renovarea care avea sa schimbe verdele emblematic al cupolelor.
Soarele se lasa incet peste traficul intens de la Piata Unirii. Vechiul aspect al Bibliotecii Nationale este vizibil in lungul bulevardului Unirii.
Un apus superb pe strada Lipscani, la Hanul cu Tei, in inima centrului istoric.
Aproape seara pe malul Dambovitei, spre Piata Unirii. Blocul Adriatica-Trieste pare amenintator din acest unghi.
In fine, un amurg violet, tot pe malul raului Dambovita, privind de pe Podul Izvor spre ceea ce ar fi fost altadata Podul Mihai-Voda. Pe fundal, Vama Postei dominata de turnul Bancorex (Bucharest Financial Plaza).
Depinde de fiecare ce alege sa vada in oras. In fotografiile de mai sus, eu am incercat sa vad partea frumoasa. Mi-a reusit?
