… mi-e greu să mă opresc cu amintirile despre anii 90. Au fost ani pe care i-am uitat rapid; pe care am şi vrut să-i uităm, dacă-mi daţi voie s-o cred.
Unii – pentru că nu ne pică bine să ne dăm seama c-am fost naivi. Alţii – pentru că nu-i frumos să-ntrebi de unde ar avea primul milion…
Mă mai învîrt puţin pe axa est-vest a Bucureştiului, pe care o văd destul de bine ancorată în iureşul anilor 90. Era Universitatea – cu Piaţa ei acolo; erau ţărăniştii – cu publicul lor; erau multe clădiri vechi de birouri, unde se putea pune de minune de-o afacere. Se deschideau terase, apăreau buticuri; de pe-acolo emiteau radiourile particulare, pe-acolo se scria Caţavencu…
Zona nu era, oricum, chiar la primul contact cu capitalismul; chiar şi pe vremea lui Ceauşescu se mai găseau felurite reprezentanţe de afaceri; mă-nşel cînd zic că XEROX avea biroul pe Carol încă de pe vremea comunismului? Pe-atunci, firmei îi mai spunea RANK XEROX…
Mă-ntreb ce firmă o fi fost asta, WEBO? Îi ştiu reclama cocoţată vizavi de Universitate de-o viaţă. Cine ştie de cîţi ani nu mai există WEBO ăsta…
… chiar şi pe vremea comunistă erau ceva reclame outdoor; pe DN 1, între Aeroportul Băneasa şi Centură: cîteva panouri publicitare ale unor firme de maşini-unelte redegiste… n-am uitat de ele.
Unele reclame luminoase comuniste care se aprinseseră prin anii ‘60-’70 (şi se stinseseră înainte de anii ‘80, odată cu raţionalizările energiei electrice) au fost date jos de pe blocuri chiar recent. Reclamele vopselurilor din Romană, de exemplu – pe care le-am mai găsit doar pe NORC…
… în fine! Să ne întoarcem pe Carol – care-i oricum, unul din bulevardele mele dragi. Şi reclamele astea de la Rosetti sînt de pe vremea comuniştilor – rămăşiţe ale comerţului exterior al acelor vremuri; mă-ntreb cît or mai rezista…
Dar să trecem la lucruri un pic mai actuale, chiar dacă nu părăsim zona! Ştiţi de cîţi ani treceţi pe lîngă duduia asta?
Nu rîdeţi; de vreo 20, cred! E drept că în toţi aceşti ani, reclama a mai fost reîmprospătată, tipărită din nou şi trasă în plastic; dar poza e aceeaşi, aşa cum o ştiu de la-nceputul anilor 90 – ani în care mica publicitate scrisă luase un avînt serios. Anunţul Telefonic, Anunţul de la A la Z şi România Liberă (ediţiile de luni şi joi) erau frunzărite de toţi cei care voiau să facă vreo chestie….
… cînd am deschis seria amintirilor despre anii 90, am scris despre terase şi buticuri. Să vorbim şi despre restaurante; primul restaurant mai de fiţe deschis după a fost Velvet; însă noi o să vedem altceva: şi anume restaurantul ăsta micuţ, de cartier, deschis pe Mihai Eminescu prin ‘91 aproape de interescţia cu Viitorului:
Să nu uităm că tot pe Eminescu – la intersecţia cu Vasile Lascăr – fiinţa, tot prin ‘90-’92, şi celebrul Şarpele Roşu…
O zonă în care a fost loc suficient pentru magazine noi a fost bulevardul Dacia, cu tot cu prelungirile sale; pentru că odată cu sistematizarea din anii 80, au rămas locuri goale – tare prielnice pentru a-ţi deschide un butic! Iată ce a mai rămas din magazinul de pe Dacia, de peste drum de fosta ambasadă a Canadei de pe Nicolae Iorga…
Chiar! Aţi uitat cozile de la vechea ambasadă a Germaniei, care era pe una din străduţele din Dorobanţi – Sofia, parcă? De cozile de la consulatul Austriei, de pe Vasile Lascăr? Aşa o să uităm şi că Statele Unite au blocat ani în şir străzile din spatele Intercontinentalului…
Încheiem plimbarea subiectivă printre amintiri cu… nişte borduri. Borduri zicem – afaceri zicem. Iată unul dintre primele modele de borduri – pozate la Kogălniceanu – cu care primăria ne-a otrăvit viaţa:
La mijlocul anilor 90, ni le lăudau ca fiind o minunăţie: aveau două benzi albe – cică, fosforescente – şi ajutau muuult la siguranţa traficului…
