Zicem că Statul nu are grijă de noi, că nu ne respectă? Noi înşine nu avem grijă de noi şi nu ne respectăm – nu ne mai pasă de oameni: de ceilalţi oameni, de restul oamenilor.
Acum cîteva zile am urmărit o ştire: o fată, traversînd aiurea şi neatentă, a fost lovită de tramvai. O tragedie, un accident nenorocit.
Ce am învăţat de aici?
Că televiziunile şi ziarele au aflat de ştirea asta de pe un forum auto! Că nu au reuşit să afle clar dacă fetei i-a fost tăiat un picior sau – Doamne-fereşte – chiar a murit: e incredibil. Cum să nu aflaţi informaţii despre soarta fetei ăsteia în secolul 21? … pentru că e vorba de un om, şi vouă nu vă pasă de oameni.
Mi-am făcut şi timp să citesc comentariile lăsate pe diferite forumuri şi site-uri de ştiri. A fost una din cele mai urîte experienţe din viaţa mea. Nu credeam că oamenii pot fi atît de josnici, atît de mărunţi, atît de încrîncenaţi! Nu credeam! Oamenii îşi dădeau cu părerea că fata aia a primit ce-a meritat. Că se gîndea la sex cînd a ajuns în faţa tramvaiului. Că merita să moară pentru că era doar o fată din Rahova. Că toţi care traversează aiurea trebuie omorîţi. Că vatmanul e un nenorocit. Că e vina ţiganilor, că e vina primarului, că e vina poliţiei. Că e vina pietonilor – ba nu, că e vina şoferilor.
Nuuuu! Gata!!! Ajunge! Atîta lipsă de umanitate nu e normală!
Ce pizda mă-sii de societate vrem să avem? Eu vreau o societate în care – nu contează cît costă! – omul trebuie respectat şi ocrotit. În care doar pericolul ca cineva să păţească vreun rău să ne îngrijoreze. În care să nu ne mai jucăm atît cu viaţa omului.
