Zona vecina Pietei Sfanta Vineri, strazii Labirint si Rondului Udricani, parte a fostului cartier evreiesc bucurestean, este populata de cladiri interesante. O simpla plimbare pe strazile care au supravietuit tavalugului nimicitor ceausist din anii ’80 poate reprezenta o intoarcere in timp cu decenii bune. Pe alocuri, timpul a stat in loc, iar orasul traieste inca in ritmul unor vremuri demult apuse.
Iluzia se spulbera brusc insa in momentul in care dam peste o priveliste ca cea de mai sus: la intersectia strazilor Romulus si Prof. Ion Filibiliu, o cladire de dimensiuni remarcabile zace devastata! Mi-am propus sa investighez un pic acest caz tipic de neglijenta bucuresteana care duce inevitabil la stergerea istoriei orasului. –>
Pe imaginile de pe Bing Maps se observa ca imobilul de la intersectia strazii Romulus (linia albastra) cu strada Prof. Ion Filibiliu (linia mov) este destul de masiv, lucru evident notabil pentru o zona populata in mare masura de case individuale si blockhaus-uri cochete din interbelic – un cartier foarte linistit la origine.
Pe planul cadastral din 1911, la intersectia Romulus-Filibiliu (care se numea in acea vreme strada Cotită) se ridicau niste corpuri de cladire (marcate cu verde) care nu seamana cu ce vedem in zilele noastre. Acestea constituiau cel mai probabil Azilul Evreiesc de Batrani „Eisabetheu”, mentionat de Frederic Damé in „Bucurestii la 1906” (info de la Radu Razvan – multumesc!). Putem concluziona, asadar, ca imobilul actual dateaza din perioada de dupa 1911.
Harta Capitalei din 1939 (via Alex Galmeanu) consfinteste numele strazii Filibiliu (nume alternativ Filibiu – profesor ilustru la Liceul Matei Basarab din vecinatate) si ne arata, per total, cartierul cu strazi serpuitoare in care se gasea cladirea (marcata cu verde).
Cel mai edificator este insa planul cadastral din 1984, de dinaintea marilor demolari in aceasta zona. Planul este o versiune modificata si adaugita a altuia mai vechi, din 1956. Cu verde, am marcat imobilul care face obiectul articolului.
Cladirea in cauza a fost, cel putin in anii ceausismului, Spitalul de Expertiza a Capacitatii de Munca. Acesta se gasea in Raionul Tudor Vladimirescu (fost sector Negru), ulterior sectorul 4, actualmente sectorul 3.
Edificiul, foarte frumos dealtfel, fusese si inainte de razboi o institutie (privata, probabil) intrucat, asa cum am spus, zona nu este caracterizata de locuinte individuale de o asemenea anvergura. Imobilul fusese ridicat de comunitatea evreiasca, foarte prolifica in Bucurestii interbelici. Pe langa fatada de colt inzestrata cu balcon…
…fostul spital are un corp mai lung care merge in lungul strazii Romulus…
…dar si un corp mai scurt, intrerupt pentru accesul in curtea interioara dinspre str. Filibiliu (dreapta pozei). Nationalizat in 1948, spitalul a fost retrocedat unei fundatii evreiesti pe nume „Caritatea”, dupa 1989. Aceasta a preferat sa nu foloseasca cladirea si sa o mentina „in conservare”, ferecata. „In conservare”, adica „in degradare”, din cate se vede. Fotografiile de mai sus dateaza din 2009, cand spitalul fusese deja abandonat.
Detaliul de mai sus, cu partea superioara a fatadei de colt, a fost fotografiat in anul 2012. Este incredibil in ce stare a ajuns, la doar doi ani distanta, acest edificiu! Se fura fier vechi din structura de rezistenta intr-o veselie, fapt ce subrezeste cladirea. Devastarea a continuat prin distrugerea acoperisului si furtul geamurilor, usilor si al oricarui obiect care poate fi carat.
In prezent, fostul spital, o cladire-fantoma, arata ca si cum ar fi gata pentru demolare. Se prea poate sa nu fiu prea departe de adevar, intrucat este o metoda patentata la noi: cineva deschide „accidental” usa, lacatul „dispare”, apoi cetateni destoinici intra si fura totul. Totul! Desigur, este doar o ipoteza nevinovata. Adeverita la Moara lui Asan, chiar pe 1 ianuarie 2012.
Din cladire au inceput, evident, sa se desprinda caramizi, tencuiala si alte materiale, astfel incat este foarte periculos sa se mearga pe trotuarul adiacent, in special pe strada Romulus.
Reamintesc ca acest imobil se gaseste in fostul cartier evreiesc, grav afectat de demolarile ordonate de Ceausescu. Aceasta zona a orasului, foarte variata in materie de stiluri arhitectonicee, reprezinta o veritabila sinteza de arhitectura romaneasca din prima jumatate a secolului 20, un areal unic in Capitala. In loc sa incerce conservarea cat mai buna a acestuia, autoritatile se multumesc sa priveasca indiferente la decaderea lui.
Cazul fostului Spital de Expertiza a Capacitatii de Munca este emblematic pentru cum se intelege la Bucuresti si, prin extrapolare, in mare parte a tarii, sa se dezvolte urbea: lasam sa se prabuseasca cu „putin” ajutor cladirea veche, inutila, apoi valorificam terenul de sub ea, prin orice mijloace. Traiasca capitalismul salbatic!
Fostul spital este in pericol iminent de prabusire, intrucat structura sa metalica de rezistenta a fost in mare parte furata. Devalizarea accelerata a imobilului se petrece de aproape un an, stiut fiind faptul ca vecinatatea este populata de multi oameni predispusi la asemenea fapte, oameni care locuiesc abuziv in frumoasele case ridicate de o clasa decimata incepand cu 1948, astazi aproape disparuta.
Prin acest articol, vreau sa trag un semnal de alarma, intrucat gravitatea situatiei o cere. Repet, am fost absolut socat ca, la diferenta de doar doi ani de zile, sa vad in ce stadiu de degradare a ajuns acest frumos imobil.
