Deunazi, cotobaind prin niste cutii uitate, am descoperit o parte din vechea mea colectie de surprize de la ouale Kinder Surprise. Dateaza din anii ’90, pe vremea cand jucariile respective erau chiar ok.
Pentru ca in anii 2010 copiii nu mai stiu ce inseamna descoperirea si asamblarea unei astfel de surprize, m-am gandit ca poate sunt si alti nostagici care ar vrea sa-si aminteasca. Iata cateva din exponatele „de muzeu” pe care le detin: –>
Castorul si crocodilul, pe acelasi principiu de deplasare – deschizand gura. Castorul era favoritul meu.
O balena mult prea poz pentru gustul meu, insa imi placea cum „tasnea” „apa” cand apasam coada.
Pusca sau piticotul? Jucaria aceasta mi-a adus un premiu: am participat la un concurs unde am desenat-o si am castigat un ghiozdan original cu sigla Kinder. Bucurie mare.
O jucarie mult-ravnita, pentru care am dat la schimb altele trei: clovnul-arc care sare din cutie! De ce era asa ravnita? Pentru ca aparea reprezentata pe cofrajul „oficial” Kinder, de la chiosc.
O serie care nu mi-a placut deloc – cea cu Egiptul Antic. Omuletii seamana cu cei de la LEGO, dar nu chiar, oricum arata urat.
Putina religie nu strica, nu? Arca lui Noe, prezenta si in ouale Kinder, sub forma unui „puzzle” cu diverse animale. Elefantii si cainii erau favoritii mei.
Salon din Vestul Salbatic jefuit versus castel medieval bantuit. Pe castel am dat doua alte surprize la schimb, pentru ca il vroiam mult.
Printre favoritele mele din toate surprizele, seria de soldatei metalici – exceptionala! Cu soldateii aia te puteai juca non-stop.
La mine-n cartier, daca stiai la ce ghereta sa te duci, puteai face rost „pe sub mana”, la pret mic, doar de recipientele acelea galbui in care se gaseau surprizele neasamblate, fara ciocolata care alcatuia oul. Pentru ca, pana la urma, jucaria era cea care conta!
Dar voi? Mai detineti surprize Kinder? Colectia voastra include si din exemplele de mai sus?
