Metal şi sticlă în Paris 1

Domnul Dobrescu îşi continuă prezentarea excursiei sale la Paris cu un nou episod. Dacă în primul articol ne-a arătat o parte din Parisul haussmannian, astăzi avem parte de imagini cu Parisul din metal şi sticlă. I-am povestit domniei sale că au existat participanţi la Plimbările urbanecare consideră metalul şi sticla două materiale care agresează imaginea Bucureştiului idilic.

În urma unei discuţii mai vechi purtate cu domnul Popescu am aflat că unii participanţi la tururile organizate de dumnealui şi-au exprimat păreri nu tocmai măgulitoare la adresa unor materiale folosite pentru clădirile bucureştene. Metalul şi sticla, căci despre ele era vorba, cele două materiale consider că nu “au nici o vină”, părerea mea fiind că este important modul în care este utilizat materialul. Acestea fiind spuse, am decis să vă prezint imagini cu Parisul din metal şi sticlă, materiale folosite în mod diferit, dar constant, în diferite perioade de dezvoltare a oraşului.

Parisul a fost o bună perioadă de timp un exemplu pentru Bucureşti. Încă mai avem impresia că suntem Micul Paris şi că acest titlu ar însemna că putem păstra exemplul şi astăzi. Atracţia pentru Paris ar trebui însă să însemne în acelaşi timp şi dorinţa de a analiza obiectiv elementele sale în detaliu, iar metalul şi sticla sunt două materiale prezente în constucţiile din toate perioadele istorice.

Metalul şi sticla au fost folosite inclusiv la clădirile apreciate de iubitorii perioadelor istorice. Materialele acestea au reprezentat o schimbare în secolul 19, arhitectura multor clădiri pariziene fiind un exemplu pentru cele din Bucureşti.

 

Podurile peste Sena sunt elemente celebre ale Parisului şi vă invit să le vizitaţi de pe chei, având posibilatea în multe cazuri să admiraţi utilizarea metalului în special, în structura acestora.

Parisul s-a dezvoltat constant şi din punct de vedere al arhitecturii a reuşit întotdeauna să producă arhitectură contemporană de calitate. Piramida de metal şi sticlă a domnului Pei este doar unul dintre simbolurile care iniţial a fost denigrat, ca apoi să fie parte integrantă din cultura pariziană. Unele simboluri au fost întodeauna greu digerate de către parizieni.

Elementele moderne sunt parte din spaţiul public parizian. Am fost plăcut impresionat de modul în care construcţii moderne extraordinare au fost în cele din urmă integrate în viaţa oraşului, semn că Parisul istoric poate avea şi accepta modernizări devenite clasice. Mă gândesc că este un semn al culturii urbane bine înţelese. Parisul nu se bazează doar pe istorie.

Dacă reuşiţi să ajungeţi la Paris vă rog să priviţi cum acele clădiri istorice sunt modernizate, utilizate în continuare, în unele cazuri chiar păstrându-şi funcţiunea iniţială. Parisul nu a exclus nici un material de construcţii. Noul este înţeles şi apreciat, mai ales când se văd legăturile cu tehnica de construţie istorică.

Am încercat în acest prim episod despre metal şi sticlă în Paris să prezint modul în care un oraş normal reuşeşte să îşi păstreze imaginea istorică, dar dezvoltând continuu. Noul nu este un duşman al clădirilor vechi, materialele utilizate fiind în general aceleaşi, dar tratate în alt stil. Primul episod a conţinut în general clădiri din zona istorică, dar am decis să explorez şi zonele noi, acolo unde doar formele s-au schimbat, au evoluat.

Îmi pare bine când văd că Bucureştiul se dezvoltă. Noul trebuie să fie un pas înainte şi nu există oraş din Europa care să nu fie deschis către modernizare. Fiecare are un mod propriu în care îşi imaginează această dezvoltare, iar Parisul poate fi un exemplu de urmat pentru Bucureşti. Cred că ne rămâne să descoperim împreună următorul episod despre aceste materiale încă neînţelese în Bucureşti. Poate prin aceste imagini veţi începe să apreciaţi calităţile acestor materiale utilizate cu mult bun simţ şi bun gust la Paris.