Anii ăia au fost anii afacerilor; şi nu vă gîndiţi doar la tunuri, la şmecherii strălucitoare sau gheboase; au fost şi anii în care mulţi oameni şi-au închipuit că au cum să trăiască decent, ocupîndu-se de o afacere micuţă.
Au fost anii în care – că tot am vorbit despre sifoane – s-au deschis atîtea şi atîtea sifonării! Şi mie mi-a plăcut sifonul; cînd eram mic luam cîte un pahar de apă înţepătoare cu 10 bani. Ce fascinantă era sifonăria, cu roata aia mare care se învîrtea, cu sticlele groase care erau protejate de cămăşi groase de sîrmă, cu florile care creşteau în neştire la geamuri (cred că le plăcea bioxidul, cin’ să ştie?)
O sifonărie particulară de care-mi aduc aminte în mod deosebit e asta – aşezată la scuarul format la intersecţia străzilor Popa Nan, Ţepeş Vodă şi Delea Veche…
Nu se mai vinde sifon de ani buni aici, dar amintirea afacerii a rămas.
Mi-aduc aminte de încă o afacere mică apărută, în devremea anilor 90 – acest magazin cu miere şi produse apicole de pe A. D. Xenopol…
… sau de atelierul de chei al lui Sandu Sticlaru – din apropiere, de pe Dionisie Lupu. Ce ciudată părea ideea bătrînului actor de a se retrage încet-încet de pe scenă şi de a-şi face o afacere micuţă. Ciudată – dar de cît bun-simţ!
Nu au fost ani urîţi; au fost ani pe care nu am ştiut să-i abordăm şi să-i înţelegem – dar oare acuma am şti? Au fost ani în care am învăţat că sînt lucruri care ne pot veni uşor; că există concursuri, că există premii…
Mai ţineţi minte reclamele cu “SONTEC” vopsite pe maşini? Cei care mergeau la magazinul GEPA să-şi ia nu ştiu ce casetofon auto îl primeau mai ieftin (sau gratis) dacă-şi puneau reclama aia pe portieră. Mai ţineţi minte obiceiul de a ţine un exemplar din “Pagini Aurii” la vedere, în maşină? – tot în urma unui concurs rămăsese – nu ştiu ce primeai dacă aveai anuarul ăsta la tine.
Au fost ani coloraţi, cu reclame şi briz-brizuri. Am mai găsit, într-un bar închis de ceva vreme, o reclamă în care se vede şi vechea siglă de la Fanta – mult mai reuşită, cred eu…
… iată şi casetele luminoase ale barului:
… să le zicem, cu îngăduinţa voastră, vestigii ale vremurilor contemporane…
Şi mai am încă un vestigiu dintr-ăsta, de pe Popa Nan:
… şi mai am încă o amintire – şi închei. Anii 90 au fost şi anii în care consumul a explodat, în care maşina mică a început să fie un obiect, un bun necesar – şi nu un bibelou. Anii 90 au adus Bucureştiului benzinăriile particulare; cele vechi – cîte una în cartier şi alta la fiecare ieşire din oraş nu mai ajungeau. Pe vremea cînd şoseaua Mihai Bravu era încă un cîmp între Vitan şi Abator, a apărut – peste drum de staţia de metrou care poartă numele şoselei, benzinăria asta:
Nu mai ştiu cînd s-a închis. Ţin minte doar că multă vreme avea firma carburanţilor Mobil.
