Redeschid astăzi seria de articole de idei practice cu o propunere simplă. Să presupunem prin absurd că asociația de proprietari a unui bloc din București hotărăște că este cazul să facă ”ceva” cu imobilul său. Vorbim despre un caz în care proprietarii apartamentelor se decid că pot să investească în clădirea pe care o dețin și au ajuns la o decizie normală în cazul oricărui proprietar: utilizarea totală a oportunităților oferite de statutul acesta. Scopul asociației este de a folosi toate resursele pentru a crește calitatea locuirii în spațiul pe care îl deține.
Pentru prezentarea unei astfel de posibilități de utilizare am ales un bloc tipic, construit în perioada comunistă în cartierul Titan. Imobilul de 4 etaje putea fi situat oriunde în oraș, același tip de construcție regăsindu-se în toate cartierele bucureștene unde s-au edificat locuințe colective în aceea perioadă. Presupunem că asociația de proprietari își dă seama că o reclamă pusă pe toată fațada blocului nu va crește calitatea locuirii. Veniturile din închirierea fațadei ar putea însemna plata unei parți din reparațiile necesare sau chiar o mare parte din prețul întreținerii pentru fiecare apartament, dar este doar o soluție temporară, implică o poziționare într-o zonă cu trafic intens și o parte din apartamente nu vor mai avea lumină naturală (nu e cazul aici al unei discuții despre ce înseamnă pentru spațiul public aceste reclame).
Una dintre soluții o poate reprezenta utilizarea terasei blocului. Nu este o idee revoluționară, dar este destul de simplă. Există deja câteva blocuri care au fost mansardate, crescându-se astfel numărul de apartamente de locuit. Altele folosesc terasele ca spațiu comun pentru o grădină. Există nenumărate posibilități. Bineînțeles discutăm doar despre cazurile în care structura blocului permite o astfel de utilizare.
Pentru a vizualiza mai bine posibilitatea unei astfel de utilizări a terasei am realizat o schiță cu blocul din Titan. Ce funcțiuni ar putea exista pe terasă? Asociația de proprietari trebuie să decidă dacă dorește ca spațiul respectiv să ramâna strict privat, doar proprietarii având drept de folosire, sau ar putea deveni un loc deschis publicului. Pentru un spațiu strict privat ar putea fi implementate mai multe funcțiuni destinate loisirului și dezvoltării, poate, unui spirit comunitar între proprietari: grădină, bibliotecă, spații de joacă, plajă sau chiar o bucătărie de vară. Evident posibilitățile sunt nenumărate.
Pentru un spațiu public, destinat întregului cartier sau unei zone mai mici, probabil că opțiunile pentru funcțiuni sunt mai restrânse, astfel încât utilizarea terasei să nu presupună dezavantaje pentru proprietari. Totuși există și în acest caz o multitudine de posibilități: grădiniță, terasă de vară cu bar și program scurt, bibliotecă, club de cartier pentru creșterea spiritului comunitar etc. În acest caz investiția într-o astfel de transformare ar putea fi recuperată prin perceperea unei chirii.
O astfel de utilizare a spatiului comun înseamnă în primul rând dorința de a depăși mentalitatea actuală. Aceasta presupune poate o investiție din partea proprietarilor, dar asta ar însemna o îmbunătățire a cladirii: refacerea fațadelor, introducerea lifturilor, refacerea spațiilor comune interioare și câștigarea unei suprafețe care poate crește confortul locuirii într-un astfel de bloc. Investiția proprietarilor ar putea fi redusă prin atragerea de sponsorizări sau chiar accesarea de fonduri europene. Posibilități există, așa că nu e neapărat nevoie să stăm sa vină primăria cu programul reabilitării termice.
